* Bazinul de încercări de la ICEPRONAV a fost închis cam în acelaşi timp cu deschiderea celui de la Facultatea de Nave * O şansă pentru tinerii studenţi şi doctoranzi, care, probabil, vor merge să lucreze în străinătate * Aflaţi care mai e stadiul cercetării ştiinţifice în Galaţi *
Cercetarea în Galaţi începe, încet-încet, să se mute din laboratoarele institutelor special create înainte de 1989 spre mediul academic. Aceasta pare a fi concluzia unei radiografii pe care am încercat să o facem în legătură cu situaţia cercetării în oraşul nostru.
Un bazin moare, altul se naşte
Vom începe cu un exemplu concret. La începutul acestui an, după eforturi incredibile, la Facultatea de Nave s-a deschis un bazin de încercări dotat la cele mai înalte standarde. Asta în timp ce bazinul similar de la ICEPRONAV nu mai funcţionează.
Mai mult, şeful laboratorului de la Facultatea de Nave, prof. dr. ing. Dan Obreja este fost angajat al ICEPRONAV, care s-a dedicat din 2002 unei cariere didactice.
„La Facultatea de Nave avem acum în funcţiune cel mai modern bazin de măsurători hidrodinamice din sud-estul Europei”, a spus prorectorul responsabil cu cercetarea ştiinţifică, prof. dr. Mirela Praisler.
Am vizitat imediat acest laborator, cu atât mai mult cu cât cei de acolo ne-au promis şi o demonstraţie.
„Aici se fac testele la scară redusă. Se face un model, în conformitate cu nişte criterii de similitudine, se testează pe model performanţele navei: viteza, propulsia, comportarea pe valuri, testarea elicei în fază preliminară. Îi aflăm performanţele pe care le extrapolăm la natură. Dacă „se pupă” cu ce vrea armatorul e OK, după ce corpul e gata încep să pună în el: instalaţii, tubulaturi, structuri etc.”, ne explică profesorul Dan Obreja, în termeni „umani”, ce se întâmplă în acest laborator.
Câte ceva despre istoria bazinului
Apoi, ne povesteşte câte ceva din istoria bazinului. „A fost înfiinţat cam prin 1965 şi toate navele făcute în România până în 1980 au avut testele de bazin făcute aici. Cam prin 1980-81 a intrat în funcţiune şi bazinul de la ICEPRONAV. Eu am lucrat acolo. Am luat-o de la zero în 1987, iar în 2002 am părăsit ICEPRONAV pentru o carieră universitară”.
„Când am venit aici, bazinul acesta nu arăta aşa sub nicio formă. Era un bazin de muzeu. Datorită conducerii universităţii, s-a început în 1998 consolidarea acestuia, s-au băgat bani mulţi aici, şi, graţie unui proiect finanţat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, proiect pe care l-am câştigat în 2007, în valoare de 600.000 de euro, avem ceea ce se vede aici”.
„E un vis frumos pentru noi. Avem cărucior cu şină transversală, cu viteză controlată, toate echipamentele sunt produse de singurul producător de bazine la cheie din Europa. Sunt echipamente aduse la sfârşitul lui 2008 şi instalate până în primele luni ale anului”, mai spune cu entuziasm şeful laboratorului, prof. Dan Obreja.
Părerea sa de rău e că, în acest moment, bazinul similar de la ICEPRONAV nu mai funcţionează. „Dacă mi-ar fi spus cineva că eu o să vin aici în 2002 şi voi face acest lucru până în 2009, în condiţiile în care bazinul de la ICEPRONAV s-a închis, eu aş fi spus că fabulează”.
„Îi aducem aici pe studenţii noştri, iar aceste experimente durează. Pornim totul pe la 3-4 după-amiaza şi stăm aici până după miezul nopţii, cu colegii noştri mai tineri, entuziaşti, cu studenţii. E nemaipomenit. Şi când studenţii mă întreabă unde pot ei să practice această meserie ridic din umeri. Le spun că pot să o practice la Madrid, la Viena, dar numai la noi, din păcate, nu”, spune cu regret şeful laboratorului de la Facultatea de Nave.
Un vis pentru doctoranzi
Faptul că acest bazin e un vis pentru cei care doresc să se iniţieze în tainele meseriei de cercetător naval e întărit şi de tânăra asistentă drd. Sorina Păcuraru, cea care profită acum pentru a face studii practice în teza sa de doctorat. Spre deosebire de mulţi alţi colegi de-ai săi din alte domenii, ea are posibilitatea să îşi verifice în practică cercetările teoretice.
„Pentru mine este ca un vis împlinit. Am început de ceva vreme şi cred că în luna decembrie voi încheia teza. Dacă nu aveam la dispoziţie acest bazin, toată cercetarea mea ar fi fost mai săracă. Eu obţin acum, prin aceste teste, date computerizate care mă ajută să-mi definitivez munca”, spune asist. drd. Sorina Păcuraru.
Am asistat aşadar la testarea unui model la scară redusă. Profani fiind, nu am putea spune decât că o platformă impresionantă ducea modelul la care erau conectate zeci de fire de-a lungul bazinului în care se formau valuri artificiale. E impresionant chiar şi pentru un necunoscător, întrucât toate datele erau transmise dinspre model spre un computer care le stoca.
Însă pentru specialişti se vedea că e ceva nemaipomenit. Se vedea pe figura tuturor celor prezenţi că acest bazin le umple viaţa profesională. Cercetarea aici e la cel mai înalt nivel. Din păcate, aşa cum spunea şi profesorul Obreja, specialiştii pe care îi va crea (şi) acest laborator vor merge, cel mai probabil, în străinătate.
