* Drame, kilograme şi haine mici *
Ah, nu doresc nici unei femei să se îngraşe. Să vadă cu ochişorii ei – pătrăţiţi de şoc – cum acul de la cântarul mecanic nu vrea să pună frână la greutăţi sexy, de fustă mini şi burtă întinsă ca foaia ca plăcintă.
Pentru că, la naiba, dar trebuie să recunoaştem – lipsite de burtă sunt doar obsedatele alea de manechine, restul toate sugem stomacul de parcă am lua premii la ţinutul răsuflării.
„Ai văzut ce talie are aia?”, ne dăm coate în timp ce vreo colegă ameţită de foame mai are puţin şi se sufocă în propriul dioxid de carbon - doar a citit fata că dacă sugi burta îţi antrenezi muşchii abdominali!
De parcă Angelina Jolie era proastă să stea un an de zile la fitness pentru rolul Larei Croft, în loc să îşi ţină respiraţia ca noi, expertele.
Cântarul da, eu – poate nu!
La două zile după Crăciun puteam să respir uşurată: exterminasem toate dulciurile de pe o rază care cuprindea Mazepa-Billa-Real şi eram la fel de copleşită de situaţie ca gândacul care se opinteşte să se răstoarne pe picioare şi nu poate.
Un semnal delicat l-au dat vreo patru perechi de blugi. Nu veneau. Am zis că sigur am reţinut apă în ţesuturi, este şi normal, sunt femeie, toate suferim de prostia asta de retenţie, las’ că beau un ceai verde şi trece.
M-am opintit într-o fustă pe care nu o port decât dacă toate lucrurile care îmi vin sunt la spălat şi am purces la drum. Acasă la ai mei, pe cântarul care zicea 67, eu ziceam imposibil.
Trăgeam un picior mai în lateral, mă bălăngăneam în faţă, sugeam burta, mă ţineam de nas, mmm, pierdeam un kil. Dacă stăteam normal, creştea la 68.
Cheia succesului: search pe net
Nu ştiţi cum m-am aruncat în documentare! Nici pentru cele mai reuşite anchete ale mele nu am citit atâta.
Internetul a fost sfârtecat, iar eu am eliminat zeci de regimuri aberante. Aici intră dieta francezului care zice cu indicele glicemic şi te pune să mănânci fără fructe.
Intră postul cu apă de 10 zile - m-am prins că nu poţi să şi munceşti, şi să te şi târăşti, în timp ce corpul nu slăbeşte pentru că face rezerve de grăsime.
Pe Atkins nici nu l-am băgat în seamă. În schimb am învăţat că proteinele sunt bune şi că nu pot, oricât aş vrea, să alerg trei zile pe săptămână.
M-a pufnit râsul când am citit că „…nu puteţi să slăbiţi într-o lună X kile, pe care le-aţi pus într-un an”.
Pardon! Dar cu cele 13 kile care s-au pus în 3-4 zile de mâncat continuu, cu alea ce fac? Le dau jos într-un an sau mă simt, şi le elimin naibii, pe ele şi tot excesul alimentar?
Iubesc hăinuţele mai mult decât urăsc grăsimea
Încă nu îmi vin toate hăinuţele mele frumoase. Adică nu îmi vin cum aş vrea eu, dar mă pot strecura în ele.
Slăbit-am opt kile în 20 de zile de mâncat supe hipocalorice, tone de fructe şi legume maestre în calorii negative. Înfometarea nu a existat, pentru că m-am îndrăgostit de proteine şi de idealul de a nu mă traumatiza.
Au dispărut dulciurile de orice fel, grăsimile, făinoasele şi cartofii, dar sunt full de omega 3 din seminţe de in şi de calciu din lactate degresate.
Dacă e simplu? Depinde, şi voi aveţi dulapul plin de haine frumoase pe care nu le-aţi purtat niciodată?
