Până în anii 1640-1641, în Moldova se aflau, pe lângă mici fragmente de relicve sfinte, şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou, ajunse în Moldova încă din vremea domniei lui Alexandru cel Bun şi care erau depuse în Biserica "Sfântul Gheorghe" din Suceava, unde se afla şi capitala ţării. Numai că, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, reşedinţa domnească se mută la Iaşi, iar Suceava îşi păstrează renumele mai mult ca sediu al Mitropoliei, un factor important fiind prezenţa moaştelor Sfântului Ioan cel Nou în fosta cetate de scaun.
Deci, din punct de vedere religios, moldovenii erau mai mult legaţi de fosta capitală. Pentru a rezolva această problemă, Vasile Lupu era conştient că doar aducerea unor alte moaşte la Iaşi va contribui decisiv la transformarea mănăstirii ctitorite de el în sediu de mitropolie. Această dorinţă a voievodului reiese explicit din corespondenţa acestuia cu consilierul ţarului rus, pe care îl ruga să stăruie pe lângă ţar pentru trimiterea unor pictori buni şi pricepuţi, de care domnul moldovean avea nevoie pentru isprăvirea lucrărilor de la noua mitropolie.
Rolul moaştelor Cuvioasei Parascheva era de a conferi prestigiu Iaşiului şi de a-i atrage pe credincioşii moldoveni. Deşi o vreme s-a manifestat o competiţie între Suceava şi Iaşi în privinţa atragerii de enoriaşi care să se închine la cele două racle, această situaţie a luat sfârşit într-un mod cu totul neaşteptat şi nedorit de moldoveni: în anul 1686, moaştele Sf. Ioan cel Nou au fost furate de polonezi, cu prilejul unei expediţii militare conduse de regele Ioan Sobieski, şi duse în Polonia, în oraşul Zolkiew. Chiar dacă au fost readuse la Suceava un secol mai târziu, relicvele Sf. Ioan cel Nou nu au mai căpătat popularitatea anterioară, căci pentru moldoveni ocrotitoarea ţării devenise Sf. Parascheva de la Iaşi.
Totuşi, Vasile Lupu nu a reuşit să mute definitiv mitropolia moldovenească la Iaşi, în pofida renumelui de care se bucurau relicvele Sf. Parascheva. Acest lucru a fost obţinut însă la scurt timp după moartea lui Vasile vodă, în 1677, de către domnul Antonie Ruset.
Sursa: historia.ro
