Timbre de pâine din 1927

Timbre de pâine din 1927
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Colecţia lui Costică Balint ascunde nenumărate alte surprize *

La cei peste de 80 de ani ai săi, Costică Balint (FOTO 5) îşi deapănă cu seninătate povestea unei vieţii ale cărei amintiri le-a strâns toate într-o colecţie care-i alină acum bătrâneţile.

Prin 1940 a avut primele încercări de a cocheta cu cartofilia şi numismatica, însă începutul i-a fost îngreunat de vitregia regimului din acea vreme şi a gradului scăzut de cultură.

Apoi, în 1950, a îmbrăcat haina de ostaş şi vreme de 34 de ani şi-a slujit ţara, colindând-o în lung şi-n lat, adunând suveniruri cărora le-a venit rândul să-şi găsească loc în colecţii abia după încheierea serviciului militar.

Vederile pe care le-a strâns în tot acest timp ilustrează o Românie pe care cei mai mulţi dintre noi nu am reuşit să o vedem. Sunt imagini cu clădiri noi, cu cartiere abia construite şi străzi încă nesufocate de circulaţie.

„Am vederi din toate judeţele, aranjate în ordine alfabetică, pe care le-am primit sau le-am cumpărat. Am stat 4 ani la Timişoara, 3 ani la Alba-Iulia, 10 ani la Dej, iar la Târgu Mureş 6”.

„Apoi am venit la Galaţi, în ’74. De aici am o vedere cu Gara Barboşi în timp ce se construia, Parcul Eminescu imediat după amplasarea statuii lui Eminescu şi imagini din port cu vasul Tudor Vladimirescu, care se numea pe atunci Grigore Manu”.

Muzeul de acasă

Locuinţa lui Costică Balint este un muzeu personal al lucrurilor pe care le-a îndrăgit de-a lungul timpului şi pe care le-a păstrat pesemne pentru aceste vremuri în care, după cum spune chiar el, întâia colecţie este cea a vârstei.

La loc de cinste printre acestea stau un samovar rusesc de pe la 1890, fotografiile Castelului Peleş vechi de 80 de ani sau o hartă a României de la 1815.

„Harta asta m-a însoţit în toţi anii de ostăşie, bine-nţeles fără a fi văzută de prea mulţi oameni. Este împărţită pe judeţele care erau pe atunci şi are trasat hotarul României vechi, până la Prut, şi Dobrogea cu Cadrilaterul”, explică colonelul în rezervă, conturând cu degetul pe hartă vechile graniţe.

Apoi alege dintre cărţi una anume, un volumaş cu poezii de Eminescu editat în 1930, şi povesteşte că un om care nu mai avea ce să facă cu cărţile le lăsase la poartă ca să scape de ele. Şi dintre toate, aceea l-a atras ca un magnet pe Costică Balint şi l-a însoţit apoi toată viaţa în călătoriile lui.

Colecţiile de monede, decoraţii, insigne sau reviste ale gălăţeanului sunt pagini din cartea de istorie pe care colonelul Costică Balint a şi trăit-o în mare parte. 

De altfel, el are acasă întreaga colecţie a Magazinului Istoric de la primul număr din aprilie 1967 şi timbre despre care unii dintre noi nici nu au auzit să fi existat. 

„Într-o vreme timbrele nu se aplicau numai pe corespondenţă şi pe acte, ci şi pe pâine. Prin 1927 se strângea un fond pentru văduve şi invalizi iar pâinea pe care o luai de la brutărie avea timbru IOV (invalizi, orfani şi văduve de război). Eu am încă asemenea timbre”, povesteşte colecţionarul, care a strâns de-a lungul anilor alte nenumărate timbre pe teme sportive sau ilustrând oameni de ştiinţă, flori şi animale.

Pe rafturile sale stau laolaltă cărţi, discuri, tablouri, flori de mină şi decoraţii care i-au recompensat devotamentul pentru ţară.

Toate aceste lucruri sunt averea inestimabilă a unui om care a îndrăgit dintotdeauna  frumosul şi a căutat să şi-l păstreze alături peste timp.

Citit 710 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.