Ce ne învață despre viață filmul ”La vita è bella”

Ce ne învață despre viață filmul ”La vita è bella”

Atât de dureros, atât de amuzant!
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

”La vita è bella” este un film italian din 1997, regizat de Roberto Benigni, unul dintre cei mai cunoscuți actori italieni. Producția a câștigat trei premii Oscar, pentru cel mai bun actor în rol principal, cel mai bun film și cea mai bună coloană sonoră. De asemenea, a câștigat Marele premiu la Festivalul de Film de la Cannes, în 1998, și nouă premii David di Donatello în Italia, scrie theculturetrip.com, potrivit cinemagia.ro.

”La vita è bella”/”Viața e frumoasă” este un film care ne oferă numeroase lecții de viață. Iată zece motive pentru care merită vizionat.

În ”La vita è bella”, Benigni îl interpretează pe Guido Orefice, un contabil evreu care se mută în anii ’30 în Arezzo, unde întâlnește o profesoară, pe nume Dora (Nicoletta Braschi, soția reală a lui Benigni). Începe o viață de basm prin curtare și căsătorie. Apoi, Guido și soția sa au un fiu și trăiesc fericiți împreună până la ocuparea Italiei de către forțele germane.

"Bună dimineața, prințesă!"

În ciuda vremurilor, Guido Orefice este un bărbat fericit, îndrăgostit de viață și de Dora. Din momentul în care a cunoscut-o, a fost dragoste la prima vedere. De fiecare dată când o întâlnește, el spune "Bună dimineața, prințesă!"(în italiana: "Buongiorno, Principessa!"), doar pentru a-i arăta cât de mult o iubește.

Legătura tată-fiu

În încercarea sa de a-și ține familia împreună și de a-l ajuta pe fiul său să supraviețuiască ororilor unui lagăr de concentrare nazist, Guido își imaginează că Holocaustul este un joc și că marele premiu este un tanc. El îi spune băiatului că este în competiție cu alții, astfel încât totul, de la lipsa alimentelor, până la tatuaje, este explicat ca fiind necesar pentru participarea la concurs.

Este o lecție de viață importantă

Acest film este o lecție de viață. În ciuda atitudinilor și legilor antisemite, Benigni a dorit să arate că viața este cu adevărat frumoasă în timp ce urmărești eforturile neobosite ale lui Guido de a-i oferi o experiență interesantă fiului său în acele condiții vitrege. Este epuizant să-l urmărești cum încearcă să treacă peste fiecare zi dureroasă și totuși zâmbești în timp ce vorbește cu fiul său și îl face să râdă.

Ne face să râdem și să plângem în același timp

”La vita è bella” are mai puțin de-a face cu Holocaustul și mai mult cu sentimentele umane și cu o relație frumoasă a unui tată cu fiul său. Holocaustul oferă contextul final care aduce și evidențiază povestea și adaugă încă o dimensiune profundă a filmului. În acest film, spectatorul combină râsul cu lacrimile de tristețe.

Are o poveste impresionantă în spate

Roberto Benigni s-a inspirat din cartea lui Rubino Romeo Salomoni, un evreu italian care a supraviețuit lagărelor de concentrare și s-a întors acasă, după război. Cei doi frați ai săi au fost mai puțin norocoși, amândoi găsindu-şi sfârșitul în acele tabere. El a povestit experiențele sale groaznice într-o carte, folosind frânturi de ironie și umor negru pentru a descrie condițiile din Auschwitz, unde a fost trimis.

Coloana sonoră este superbă

Partitura originală pentru ”La vita è bella” a fost compusă de Nicola Piovani, un pianist, compozitor și regizor de orchestră născut la Roma. Coloana sonoră a câștigat premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră și a fost, de asemenea, nominalizată la Premiul Grammy pentru cea mai bună compoziție instrumentală, creată pentru o imagine cinematografică, televiziune sau alte materiale vizuale.

Roberto Benigni

Roberto Benigni este unul dintre cei mai iubiți actori italieni din lume. Benigni nu este doar un actor, ci și un poet improvizațional, apreciat la nivel mondial pentru recitările sale despre Divina Comedie a lui Dante.

Oscarul pentru cel mai bun film străin, în 1999

Nu este ușor să uiți scena când Sophia Loren a pronunțat "Roberto!", numele lui Roberto Benigni care a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. După un moment de adevărată fericire, a avut unul dintre cele mai lungi și mai emoționante discursuri din istoria Academiei.

Citit 2273 ori Ultima modificare Duminică, 30 August 2020 00:12

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.