Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" DOI CĂLĂTORI (II) (pastel ireversibil)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

CU LEMNE DE LA TATA MI-AM FĂCUT

o punte spre secunda următoare,

o scară până-n vis, până la cer,

până la steaua mea întâmplătoare,

să pot ajunge noaptea lângă ea

fiindcă ziua doarme, nu se vede,

s-o şterg de praf și pulbere și scrum,

poate mi-ajunge până la perete,

până la uşa care s-a deschis

mereu şi larg şi mult şi primitoare,

mereu cu MAMA şi cu TATA-n prag:

doi sfinţi scoborâtori din CALE-N DARE,

doi călători care au fost şi sunt

lumina mea de toamnă majestoasă,

doi SÂMBURI sacri, vrednici şi străbuni

LA POARTA CELOR ȘAPTE ANI DE/ACASĂ (!)

Citit 6758 ori Ultima modificare Marți, 13 Iulie 2021 23:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.