Înțelepciunea unei minți fericite este bunătatea?

Înțelepciunea unei minți fericite este bunătatea?
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Îmi doream să încep acest articol cu o definiție clară a cuvântului "bunătate". Am întrebat mai multe persoane din anturaj "Ce este pentru ei bunătatea" şi am primit răspunsuri diferite de la fiecare persoană. Într-un final, am concluzionat că bunătatea nu are, nu a avut și nici nu va avea o definiție exactă, pentru simplul motiv că nu poate fi explicată prin cuvinte. Dar pot afirma cu certitudine că bunătatea este ceea ce un om poate oferi sau primi.

Fiecare om percepe bunătatea într-un mod unic. Toţi o experimentăm şi toţi o oferim, dar în moduri diferite.

Am reușit totuși să aflu că bunătatea te face mai împlinit, poate chiar mai sănătos sufletește. Bunătatea e contagioasă și ghici ce? NU COSTĂ NIMIC, e absolut gratis! Este, mai bine zis, o alegere. Poate că nu realizăm acest lucru, dar în fiecare moment din viață suntem liberi să fim buni.

Bunătatea... unii consideră că e un defect, în timp ce unii spun că e o calitate de preț. Sau poate e o naivitate? Eu zic că bunătatea e totuși un pic din toate, dar mai e și o valoare din ce în ce mai rar întâlnită printre noi.

Bunătatea e un zâmbet din inimă, o privire plină cu dragoste, o vorbă bună, un ajutor la nevoie.

Bunătatea nu poate fi forțată, vine din suflet, din mărinimie, din dragoste.

Cât de frumos e să întâlnești un om bun și cât de rar primești un gest de bunătate fără scopuri ascunse.

O rudă trecută prin viață mi-a zis că în ziua de azi nu merită să fii bun, pentru că lumea te calcă în picioare. Cine știe, o fi sau nu adevărat, dar fiecare persoană își are doza sa de adevăr. Mi-a mai spus că prea multă bunătate strică, unii profită de bunătatea pe care o oferi şi se obișnuiesc prea mult cu ea. Apoi te vor învinovăți că ai fi o persoană rea și fără suflet.

Recent, din întâmplare, am găsit un film cu o fetiță de 14 ani care participa la un experiment social. Ea a fost lăsată singură într-o staţie de autobuz dintr-un oraş italian. Era îmbrăcată subțire, murdară, înfometată şi cerea ajutor de la trecători, în timp ce o cameră ascunsă, instalată peste drum, înregistra reacția oamenilor. Reacția italienilor m-a uimit. Majoritatea oamenilor i-au oferit fetiței hainele lor. Chiar și ea, la final, a mărturisit că a fost impresionată de rezultatul experimentului. A stat acolo două zile și în tot acest timp doar cinci persoane nu s-au implicat. Deci se poate, există bunătate, există oameni cărora le pasă!

În fond, a fi om înseamnă a fi bun. Atunci, e bine unde am ajuns? Ne mai putem numi buni? Ne mai putem numi oameni?

Citit 979 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.