Oh, dar am avut bucuria să vizitez recent şi marele Muzeu Brukenthal de la Sibiu! Mobilier fin, fastuos, artă veche a marilor maeştri ai lumii, dar şi a artiştilor români din contemporan, armurărie fastuoasă, împodobită cu mare artă, manuscrise vechi, pot fi admirate în voie aici!
„Muzeul Brukenthal a fost fondat de către [baronul] Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei (1777–87), în propria sa reședință în stil baroc austriac, cu colecția sa de picturi, antichități, gravuri și cărți; găzduiește, de asemenea, colecții importante de etnografie, artă populară și științe naturale” – găsim menţionat, cu mândrie naţională, în sofisticata Enciclopedia Britannica!
Am să încep acum chiar de la o fascinantă operă de artă, vestită în toată lumea: „Omul cu tichie albastră”, realizată de pictorul flamand Jan van Eyck cu aproape şase veacuri în urmă – se pare că era chiar un... portret de prezentare intimă a unui candidat la mâna unei viitoare mirese.
Eram ghidaţi prin uriaşul muzeu drept un... frumos premiu, oferit pentru efortul nostru uneori istovitor, însă şi fascinant, după bunul său obicei, după fiecare festival de reconstituire istorică prin ţară la care participăm, de către voluntarul gălăţean Adrian Tăbăcaru, vicepreşedintele filialei gălăţene a Asociaţiei Culturale Tomis – Constanţa. Un om care cultivă legături culturale în ţară şi peste graniţă!
Cu ce anume picta marele maestru
Am fost, de asemenea, foarte curios ca să aflu şi cât mai multe din tainele materiilor prime „topite” în minunata pastă a culorilor extrem de strălucitoare, în acelaşi timp foarte-foarte durabile, ale pictorului fondator al realismului, pe nedrept numit însă... „pictor primitiv”! Am avut chiar norocul să găsesc, pe site-ul https://heritagesciencejournal.springeropen.com, atât de preţioase date despre aceste secrete, analize chimice ale experţilor britanici, unele chiar încă nepublicate! Cine este curios şi „sapă” trudnic poate fi de multe ori răsplătit!
„Programul pe termen lung de examinare tehnică desfășurat la Galeria Națională, Londra, în timpul catalogării picturilor Școlii Olandeze a examinat materialele și tehnicile unei game largi de artiști, inclusiv van Eyck, van der Weyden, Bosch, Bruegel, Massys și Gossaert, dar și pictori mai puțin cunoscuți din aceeași perioadă. Cercetarea prezentată în acest articol reunește rezultatele acestui proiect, atât publicate, cât și pe cele nepublicate, consolidând tendințele care au apărut și aducând noi perspective în dezvoltarea materialelor artiștilor în această perioadă. O revelație notabilă în timpul programului a fost descoperirea a doi aditivi pentru vopsea - sticlă pulbere incoloră și sulfat de zinc (vitriol alb) - probabil adăugați ca uscători. Noile analize cantitative ale compoziției sticlei prezentate aici se adaugă celor deja publicate și dezvăluie că spre sfârșitul secolului al XV-lea începe să se folosească sticla pulbere în pictura în ulei și, ocazional, acolo unde uleiul este prezent în exces, a cauzat probleme de conservare, cum ar fi defecte de uscare în vopsea. Aparițiile pigmenților neobișnuiți vivianit și fluorit au fost identificate în câteva lucrări din secolul al XVI-lea. Principalele modificări întâlnite în perioadă au fost însă introducerea smalţului de pigment albastru - instabilitatea acestuia având consecințe asupra aspectului actual al picturilor - și a unui pigment mineral de cupru verde compus în principal din sulfat de cupru. Acesta din urmă s-a dovedit a fi mult mai obișnuit decât se credea în trecut.
Marii maeştri, sub „lupa” electronică şi analizaţi chimic de experţi!
„Programul de catalogare pe termen lung al Galeriei Naționale [britanice] a fost o oportunitate de a cerceta o gamă mai largă de artiști, incluzându-i nu numai pe Jan van Eyck, Rogier van der Weyden, Hieronymus Bosch, Pieter Bruegel cel Bătrân și Jan Gossaert, ci și pictori mai puțin cunoscuți din aceeași perioadă. Rezultatele primei etape a programului, concentrându-se pe picturile anterioare, au fost publicate în volumul din 1997 al Buletinului Tehnic al Galeriei Naționale, un număr special despre pictura nord-europeană timpurie, și în catalogul școlar din secolul al XV-lea din 1998. Aceste descoperiri au fost actualizate în timpul cercetărilor mai recente asupra lucrărilor lui Rogier van der Weyden și Jan van Eyck, care au analizat materialele mai detaliat. Acest lucru a profitat de tehnicile analitice mai sofisticate disponibile acum, la fel ca și examenele pentru catalogul școlar olandez și francez din secolul al XVI-lea publicat în 2014.
Programul de catalogare a inclus examinarea tehnică a tuturor picturilor olandeze și franceze din secolele al XV-lea și al XVI-lea din Galeria Națională, aproximativ 120 în total. Anumite lucrări au fost studiate mai aprofundat decât altele, dar pentru aproape toate au fost prelevate cel puțin câteva mostre pentru a investiga compoziția vopselei și structura stratului. Nu a fost posibil, sau potrivit, să descriem în detaliu analizele din aceste cataloage academice istorico-artistice. (...) Unele dintre descoperiri au fost deja publicate în articole axate pe anumite materiale, dar aici sunt completate cu noi rezultate suplimentare și sunt reunite pentru a lua în considerare utilizarea lor în contextul specific al picturilor olandeze. Această privire de ansamblu oferă, de asemenea, o perspectivă asupra schimbărilor tehnice care însoțesc schimbările de stil evidente atunci când se trece de la secolul al XV-lea la al XVI-lea.
Praf, piatră, sticlă, acizi = magia Artei!
Pigmenții găsiți în picturile din secolul al XV-lea erau familiari - verdeamur pentru verde, azurit și ultramarin pentru albastru, vermilion, plumb roșu și lacuri roșii pentru roșu și așa mai departe. Cele mai interesante au fost două materiale care nu au funcționat ca pigmenți, ci ca aditivi pentru a modifica proprietățile vopselei: pulbere de sticlă incoloră și sulfat de zinc, cunoscut și sub numele de vitriol de zinc sau vitriol alb. Acestea au fost văzute și în lucrările din secolul al XVI-lea, dar au existat diferențe între pigmenți în comparație cu picturile anterioare, cum ar fi utilizarea ocazională a pigmenților rari fluorit și vivianit și, mai semnificativ, introducerea pigmentului albastru smalţ şi a unui pigment mineral verde compus predominant dintr-un sulfat de cupru.
Unele dintre descoperiri, pentru întâia dată publice!
„Unele dintre descoperiri au fost deja publicate în articole axate pe anumite materiale, dar aici sunt completate cu noi rezultate suplimentare și sunt reunite pentru a lua în considerare utilizarea lor în contextul specific al picturilor olandeze.” (Va urma)
