Stăteam, într-o seară, la o cafea cu trei-patru amici și discutam diverse. Nu știu de unde, în conversaţie a intrat satelitul natural al Pământului, Luna, care taman era în faza de maximă desfășurare, arătându-și chipul zâmbitor.
Unul întreabă: „Băi, dar Luna asta se învârte oare în jurul propriei axe?”. „Cum să se învârtă, nu vezi?”, spune altul și arată pe cer ”că e mereu cu faţa la noi?!” Un altul strânge o mână pumn și închipuie cu cealaltă mână Luna; gestul lui circular aduce palma întotdeauna spre pumnul strâns. Pare că Luna nu se rotește decât în jurul Pământului.
IT-istul adunării zice: „Ia să-l întrebăm pe prietenul Google...” și deschide Wikipedia. ”Luna este un corp astronomic care orbitează planeta Pământ, fiind singurul său satelit natural permanent... Se consideră că Luna s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, nu mult după Pământ. Există mai multe ipoteze pentru originea sa; cea mai acceptată explicaţie este că Luna s-a format din resturile rămase după un impact uriaș între Pământ și un corp de dimensiunile lui Marte, numit Theia. Luna este în rotaţie sincronă cu Pământul, adică arată întotdeauna aceeași faţă către el... Distanţa orbitală actuală a Lunii este de 384.400 km sau 1,28 secunde-lumină... Distanţa între Lună și Pământ este într-o lentă creștere.”
N-am găsit însă la repezeală explicaţii despre revoluţia Lunii, așa că amicul a căutat pe un alt website, care afirma că da, Luna se rotește în jurul propriei axe. Amicul cu pumnul și palma reface gestul rotaţiei și ne spune „Nu, nu se învârte.”
Mai departe însă, site-ul de astronomie face o analogie colosal de deșteaptă: „Închipuiţi-vă că Luna este o mașină care merge într-un sens giratoriu, unde spaţiul verde este Pământul. Dumneavoastră staţi într-un punct fix pe trotuar. Mașina se află întotdeauna cu aceeași faţă spre spaţiul verde dar, de unde vă aflaţi dvs, o vedeţi când din spate, când din stânga, când din faţă și apoi din dreapta. Practic, vedeţi cum mașina se rotește în jurul propriei axe!”.
