O imensă perlă arhitectonică imaculată, iscată din valurile Mării Negre şi scăldată în lumina soarelui, aşa pare de la distanţă Cazinoul din Constanţa. E, însă, doar o părere. De aproape, impresia privitorului se schimbă radical.
Superbul imobil s-a transformat într-un deprimant monument al delăsării postrevoluţionare. Faţada e degradată, ferestrele sparte şi pe alocuri acoperite cu placaje, pereţii coşcoviţi, arhitectura hârbuită şi albul impecabil de altădată e jegos şi bolnav.
Clădirea magnifică, emblematică a Constanţei putea fi, pe vremuri, admirată în toate vederile de la mare. Luminat feeric noaptea sau sclipind pur ziua, Cazinoul era una din predilectele ţinte ale turiştilor veniţi pe litoral, care nu pierdeau ocazia unei plimbări pe Faleza constănţeană şi tradiţionala poză pe fundalul minunatului monument de arhitectură.
Şi acum se mai fotografiază, dar de la distanţă, ca să nu se vadă bine halul în care a ajuns celebrul Cazinou din Constanţa.
A fost odată...
Ochii neaveniţi pot spune doar că o clădire este frumoasă, impresionantă. De aceea prefer să-l las să vorbească despre Cazinou specialiştii:
„Arhitectul Daniel Renard, autorul Cazinoului din Constanţa, a conceput această clădire ca pe o simfonie sculptată, ca pe o întrupare a Afroditei ieşind din spuma mării, o perlă uriaşă menită să fie pentru totdeauna simbolul oraşului Constanţa. Pentru a-i da acest aspect nu a conceput doar clădirea în sine ci a smuls din mare o suprafaţă de câteva mii de metri pătraţi pentru a realiza promenada de faleză şi promontoriul aşezat pe stânci pe care stă Cazinoul şi terasele adiacente”.
„Acest mod de a aşeza un cazinou înconjurat de mare a fost o viziune romantică ce dăinuie şi astăzi. Mii de oameni se plimbă astăzi pe faleză, prin parc în jurul Cazinoului fiind aici descătuşaţi de oraşul din beton, de grijile cotidiene, întâlnind unduirea valurilor, alintul unui vânt prieten plăcerea acestui măreţ decor”, scria arhitectul Radu Cornescu pe un panou din cadrul unei expoziţii dedicate Cazinoului constănţean (www.joie.ro).
O sută de ani
Cazinoul din Constanţa, construit în stilul Art-Nouveau, a fost inaugurat pe 15 august 1910. Potrivit presei, la aniversarea centenarei doamne, Cazinoul ar fi trebuit să arate din nou impecabil. N-a fost deloc aşa. Tot presa scria că reabilitarea totală se va încheia în 2013. Ultimele date despre Cazino spuneau că primarul Radu Mazăre ar vrea să le dea chinezilor clădirea.
Cert este că imobilul se scaldă într-o mare de ignoranţă, pierzându-şi clipă de clipă şi zi de zi, strălucirea. Turistul cât de cât avizat cercetează cu atenţie imobilul încercând să descopere frumuseţea de odinioară. Art-Nouveau a însemnat eliberarea din chingile artistice ale vremii, nonconformism.
„Forţa ornamentală unică este dată de fereastra centrală dinspre oraş a Cazinoului, având formă de scoică dă expresie prin inserţiile cu motive florale sau faună marină, (adesea fantastică, mitologică), iar în turnurile din colţuri stau de strajă prove de corăbii, catarge...”, scria arhitectul Radu Cornescu.
Mie mi-au sărit mai degrabă în ochi pantalonii atârnaţi la soare de vreun om al străzii, covorul care se usca sprijinit de somptuoasa terasă, geamurile sparte, placajele, tencuiala ciobită, florile de mucegai, jegul, rugina şi însemnele care îngrădeau trecerea pentru a arunca o privire pe ce-a mai rămas din ferestre.
Şi ce lux se spune că a fost cândva înăuntru! Ce candelabre, ce atmosferă! Cică miliardarii vremii, mulţi veniţi din străinătate, se aruncau de sus în valuri după ce pierdeau la jocurile de noroc.
Miliardarii timpurilor noastre au condamnat un splendid monument de arhitectură la ruşine şi degradare şi l-au azvârlit la coşul istoriei. Păcat!
Traseu turistic
Statuia lui Ovidiu, poetul latin, Marea Mochee, Catedrala Ortodoxă, Cazinoul şi Acvariul, apoi Faleza acesta este unul dintre traseele predilecte ale turiştilor români sau străini veniţi în Constanţa.
Apoi o shaorma sau un kebab mâncat cu poftă la una dintre terasele din zona veche a oraşului şi ziua turistică se poate încheia pe plaja Modern din Constanţa.
Vechea Cazină
În Cazinoul din Constanta, unul dintre cele mai importante monumente istorice din România se ascultau concerte şi se jucau jocuri de noroc. În zona pe care o ocupă a existat între 1880-1902, o construcţie de lemn, o cazină, cum se numea – loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreere pentru turişti.
Istoria spune că vechea cazină era o sală de paiantă, cu pereţii interiori căptuşiţi cu scânduri vopsite în ulei unde se distrau turiştii vara şi se dădeau baluri de binefacere organizate de primărie. Cuprindea o sală de dans, doua săli de lectură, pentru ziare şi reviste, doua săli de jocuri şi celebra terasă de pe malul mării.
În iarna anului 1891, o furtună a distrus o parte din acoperiş, dar şi un perete al faţadei, iar expertizele făcute au impus demolarea construcţiei. Ferească Sfântul să se repete istoria!
