"Împărăția lui Dumnezeu se va asemăna cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau fără minte, iar cinci înțelepte.
Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit. Iar la miezul nopții s-a făcut strigare: "Iată, mirele vine! Ieșiți întru întâmpinarea lui!" Atunci s-au deșteptat toate acele fecioare și au împodobit candelele lor.
Și cele fără de minte au zis către cele înțelepte: "Dați-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre." Dar cele înțelepte le-au răspuns zicând: "Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vând și cumpărați pentru voi." Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele și cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și ușa s-a închis.
Iar mai pe urmă, au sosit și celelalte fecioare, zicând: "Doamne, Doamne, deschide-ne și nouă!" Iar el, răspunzând, a zis: "Adevărat vă zic vouă: Nu vă cunosc pe voi! Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului!" (Matei 25:1-13)
Cele cinci fecioare înțelepte reprezintă în această parabolă oamenii care au înțeles și cred în mântuirea sufletului prin respectarea celor zece porunci, ascultarea rânduielilor religioase și cunoaşterea că există o lume a ființelor de lumină guvernată de și apropiată lui Dumnezeu.
Cele cinci fecioare fără minte sunt oamenii care trăiesc fără morală și fără credință. Mirele Îl simbolizează pe Mântuitor, iar nunta este momentul trecerii din această viață și întâlnirea cu Cel de Sus; cine este înțelept și pregătit și are candela credinței aprinsă este primit la "nuntă", iar ceilalți sunt lăsați pe dinafară.
A doua pildă a zilei de marți este cea a talantului îngropat.
"Și mai este ca un om care, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui și a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. De asemenea, și cel cu doi a câștigat alți doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său.
După multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și a făcut socoteala cu ei. Și, apropiindu-se cel care luase cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: "Doamne, cinci talanți mi-ai dat, iată alți cinci talanți am câștigat cu ei". Zis-a lui stăpânul: "Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău."
Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi a zis: "Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei". Zis-a lui stăpânul: "Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău."
Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: "Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău." Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: "Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor."" (Matei, 25: 14-30)
În fiecare dintre noi, Dumnezeu a pus scânteia luminii divine, creându-ne după chipul și asemănarea Sa. Unii se îngrijesc de înmulțirea luminii primite de la Dumnezeu, dar cei mai mulți îngroapă scânteia în țărâna uitării Celui de Sus, acoperind-o cu egoism, dispreț, ură, lăcomie, violență, indiferență sau desfrâu.
Citește și SĂPTĂMÂNA PATIMILOR
