După marea dezamăgire provocată de eşecul la ştiucă, dezamăgire demnă de păstrat în mare taină, am socotit că şi avatul ar merita o ultimă încercare anul ăsta. Octombrie şi chiar noiembrie sunt luni foarte bune pentru astfel de provocări, aşa că de ce n-am încerca o ieşire în această perioadă pe Siret sau pe Prut?
Trebuie spus însă că avatului îi plac apele limpezi, aşa că, misiune dificilă, ar trebui căutată o zonă cu pietre sau una în care apele se limpezesc şi în care se strâng bancurile de obleţi sau cine ştie ce alt „fofigai”.
După ochirea locului, care n-ar trebui făcută la plesneală ori din viteza maşinii, trebuie alese instrumentele potrivite. Este nevoie de un fir de 0,2 şi de o mulinetă rapidă (cu cât este mai mică, cu atât mai bine, astfel încât bătăile să fie mărunte şi eficiente).
Pentru eficienţă la recuperare, lanseta trebuie să depăşească 2 metri, dar să nu ajungă la 2,40, pentru că asta n-ar face decât să încurce.
Acestea fiind spuse, să discutăm despre momeli. Este un subiect ceva mai delicat pentru că părerile pescarilor sunt împărţite atunci când vine vorba despre pescuitul la avat.
Sincer să fiu, cred că rotativele cu muscă pe ancoră pot fi cele mai eficiente, însă nu deţin nici adevărul absolut şi mai cred că depinde foarte mult de loc, de vreme, etc. Pot fi încercate voblere, twistere, dar şi oscilante, ca să nu mai vorbim despre o muscă bine lucrată, care să-l poată păcăli pe domnu`.
Mai mult decât toate cele spuse mai sus, despre care nu am pretenţia că ar fi nişte reguli de aur care să aducă peştele din gârlă fix în minciogul pescarului, trebuie ţinut cont de faptul că avatul este un peşte sperios, care nu s-ar apropia de nici un mal pe care se fac grătare şi se ascultă... rock. Aşadar, fir întins!
