Deși măsoară doar 15,9 cm pe 13,2 cm, Cupa Lycurgus a fost descrisă drept cel mai spectaculos pahar al perioadei sale, singurul exemplu complet cunoscut de vas de diatret roman
Aflată la British Museum, frumoasa piesă este unul dintre cele mai interesante obiecte supraviețuitoare din epoca romană. Cupa Lycurgus este o piesă remarcabilă de tehnologie, creată de vechii romani, cu proprietăți care au rămas fără egal până în secolul al XX-lea. Existența sa demonstrează că tehnologiile complicate ale civilizațiilor trecute pot fi pierdute în istorie. Acest artefact special nu este doar singurul exemplu supraviețuitor realizat dintr-un anumit tip de sticlă, dar prezintă și cea mai izbitoare transformare a culorii.
Considerată cea mai uimitoare lucrare de sticlă a epocii sale, Cupa Lycurgus are decorațiuni complicate și misterioase. Acest artefact roman extraordinar, care datează din secolul al IV-lea d.Hr., i-a fascinat de multă vreme pe istorici, artiști și oameni de știință, deopotrivă. Potirul unic se mândrește cu un design captivant, o măiestrie remarcabilă și proprietăți optice neobișnuite, care i-au nedumerit pe experți timp de secole.
Sticlă dicroică
Una dintre caracteristicile cele mai izbitoare ale Cupei Lycurgus este compoziția sa din sticlă dicroică, proprietate care face ca vasul să-și schimbe culoarea în funcție de condițiile de iluminare. Când lumina este aprinsă din față, cupa prezintă o nuanță verde deschis, în timp ce iluminarea din spate dezvăluie un roșu vibrant și aprins.
Explicația acestui fenomen a fost aflată abia în 1990, după ce oamenii de știință au analizat cupa folosind un microscop cu forță atomică. Efectul este obținut prin adăugarea de argint și aur în sticlă, în timpul procesului de fabricație. Culoarea roșie observată este rezultatul absorbției luminii (~520 nm) de către particulele de aur, în timp ce culoarea verde este atribuită împrăștierii luminii prin dispersiile coloidale ale particulelor de argint cu dimensiunea mai mare de 40 nm. Cantitățile exacte de aur și argint folosite pentru a face sticla sugerează că romanii știau perfect ce făceau și că au fost pionieri în nanotehnologie cu 1.600 de ani în urmă.
Cupa Lycurgus este recunoscută că fiind unul dintre cele mai vechi nanocompozite sintetice, o descoperire care a inspirat aplicațiile moderne ale nanotehnologiei. Pe lângă romani, și artizanii medievali au explorat efectul adăugării de particule de metal în sticlă pentru a crea vitraliul, produs în cultura antică chineză.
Imaginea regelui edonilor
Obiectul este cunoscut sub numele de Cupa Lycurgus deoarece prezintă o imagine a Regelui Lycurgus. Rege al edonilor din Tracia, Lycurgus a fost înnebunit de Dionysos, și a dispus crearea cupei ca să se răzbune pentru că a interzis cultul zeului. Pe lângă Lycurgus, legat de o viță-de-vie și gol, având doar bocanci în picioare, cupa îl mai înfățișează pe unul dintre satirii lui Dionysos, zeul Pan și o panteră.
În spatele figurilor principale, paharul a fost scobit astfel încât să aibă aceeași grosime ca paharul din restul piesei. Acest lucru ajută la crearea unei culori uniforme atunci când lumina trece prin obiect.
Un posibil detector de otravă
Semnificația sa culturală este amplificată și mai mult de legătura sa cu istoria Imperiului Roman și cu mitologia vremii. Dar a fost Cupa Lycurgus și un detector de otravă? În timpul Renașterii, clasa conducătoare credea că paharele și sticlăria fabricate pe insula Murano din laguna Veneției pot vibra și se pot sparge atunci când se toarnă otravă în ele.
Gang Logan Liu, inginer la Universitatea din Illinois din Urbana-Champaign, a teoretizat că atunci când un vas nanotratat era umplut cu diverse lichide, electronii care vibrează ar schimba culoarea sticlei, în funcție de tipul de lichid folosit. Utilizarea Cupei Lycurgus pentru a testa această teorie nu ar putea fi niciodată permisă, de teama de a nu deteriora un artefact neprețuit.
Aplicații moderne și inspirație științifică
Proprietățile optice unice ale Cupei Lycurgus au atras un interes semnificativ din partea oamenilor de știință, în special în domeniul nanotehnologiei. Cercetătorii au studiat compoziția paharului pentru a înțelege mai bine modul în care artizanii antici au obținut efectul dicroic. Această cercetare a condus la progrese în știința materialelor moderne, inspirând dezvoltarea de noi tehnologii, cum ar fi sticla care-şi schimbă culoarea și dispozitivele optice avansate.
