Luigi Rodolfo Boccherini s-a născut pe 19 februarie 1743, în orașul Lucca din Italia. La o vârstă tânără, tatăl său, care era de asemenea violonist și contrabasist, l-a trimis pe Luigi la Roma pentru a studia. În 1757 el a mers la Viena cu fiul său, unde amândoi au fost angajați de către curtea regală ca muzicieni la teatru. În 1761, Boccherini a mers în Madrid, unde a fost angajat de Don Luis, fratele cel mic al Regelui Charles al-III-lea. Acolo el a înflorit sub patronajul imperial.
Mare parte din muzica lui de cameră urmează modelul stabilit de Joseph Haydn, Boccherini venind cu îmbunătățiri și aducând violoncelul în prim-plan. Posibil cel mai virtuoz violoncelist din istorie, Boccherini a interpretat adesea repertoriul viorii la violoncel, la înălțime, acest control suprem al instrumentului aducându-i multe laude din partea contemporanilor săi.
Cât despre emblema incontestabilă a creaţiei compozitorului italian, faimosul său Menuet din Cvintetul său de coarde op. 11 nr. 5, acesta a făcut de mult timp înconjurul lumii şi figurează astăzi în topul celor mai populare melodii din toate timpurile și răsună în cele mai surprinzătoare transcripţii şi locaţii.
Dincolo însă de acest fenomenal Menuet, care i-a deschis lui Boccherini poarta către nemurire, se află sute de alte creaţii, nu mai puţin valoroase, dar, categoric, mai puţin cunoscute: 29 de simfonii; 14 concerte instrumentale – majoritatea - pentru violoncel, cu excepţia a două concerte destinate clavecinului şi flautului; peste 400 de lucrări camerale – sonate, trio-uri, cvartete, cvintete, sextete, la care se adaugă pagini vocal-instrumentale şi o operă. Toate acestea îşi aşteaptă încă momentul lor de glorie, graţie noului val de interpretare a muzicii lui Boccherini, întemeiat pe o abordare firească şi obiectivă, precum şi pe tradiţia cântului pe instrumente originale. Un exemplu în acest sens este faimoasa lui “Musica notturna delle strade di Madrid” care a fost recent popularizată prin filmul lui Peter Weir, "Master and Commander: The Far Side of the World".
Compozitorul şi violoncelistul italian, considerat astăzi reprezentantul de frunte al alternativei latine din perioada clasicismului vienez, a reuşit să cuprindă în creaţia sa idealurile epocii în care a trăit și farmecul stilului rococo: echilibru, graţie, rafinament, limpezime a spiritului, diversitate a culorii, strălucire, optimism și inventarea unei expuneri mult mai melodice și ritmice.
A încetat din viață pe 28 mai 1805, la Madrid.
