Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) nu-i nimeni vinovat că am băut
din cupa cu OTRAVĂ DELICATĂ -
totuşi trăiesc şi-mi pare foarte rău
că n-am băut-o, mai de mult, pe toată -
şi LACOM ca un zimbru să fi fost,
să nu rămână nici un strop în cupă,
să afle toţi, să ştie că sunt CRUD
fără regrete şi-ntristare, DUPĂ -
altfel... ce rost, ce haz şi ce temei
să caut PUNCTUL şi să se-ntrerupă (?!)
(!) îmi pare rău c-a fost otrava REA -
doar i-am rugat pe toţi să fie BUNĂ:
pe toţi otrăvitorii cu blazon,
pe magi, pe sfinţi, pe cei care adună
şi scad şi înmulţesc şi-mpart mereu
iubire, ură, lacrimi şi păcate -
dar sunt prea surzi s-aud-un ANIMAL,
şi sunt prea orbi să facă ne/dreptate -
puțin și rău - NU ESTE mult și bun:
nu-i nimeni VINOVAT că nu se poate (!)
