Ruxandra Sireteanu-Constantinescu s-a născut pe 19 septembrie 1945, la Mediaș. A fost șefa grupului de Psihofizică de la Institutul "Max Planck" pentru Cercetarea Creierului și titulara catedrei de Psihologie Fiziologică/ Biopsihologie de la Universitatea "Johann Wolfgang Goethe" din Frankfurt pe Main.
S-a ocupat cu studiul sistemului vizual uman, aducând contribuții fundamentale în ceea ce privește plasticitatea neurală și ambliopia.
După bacalaureat, a urmat Facultatea de Fizică a Universității din București, obținând în 1968 licența în fizică, specialitatea biofizică. În perioada 1968-1972, a lucrat ca biofizician la Centrul de Radiobiologie și Biologie Moleculară și apoi ca asistent stagiar la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București. În 1972, s-a expatriat, stabilindu-se în Germania.
Și-a pregătit doctoratul în biofizică (1972-1976) la Scuola Normale Superiore din Pisa, efectuând partea experimentală (neurofiziologie și psihofizică) la Laboratorio di Neurofisiologia del CNR; în 1976, și-a susținut teza de doctorat intitulată "Contributions to the study of the visual function, using spatially periodical stimuli". În anii următori, a fost cercetător postdoctoral la universitățile din Ulm și Lausanne; în 1979, s-a alăturat grupului de cercetare al lui Wolf Singer de la Institutul "Max Planck" de Psihiatrie din München.
În 1982, s-a transferat la Institutul "Max Planck" pentru Cercetarea Creierului din Frankfurt pe Main, unde Wolf Singer devenise codirector, organizând aici grupul de cercetare în psihofizică.
Cercetările întreprinse de Ruxandra Sireteanu au avut ca obiect sistemul vizual uman, în special plasticitatea neurală și ambliopia. A adus contribuții originale în cercetarea psihofizicii vizuale a persoanelor sănătoase, a învățării perceptuale la adulți și a neuropsihologiei clinice. Rezultatele privitoare la bazele neurale ale ambliopiei, vederea binoculară și dezvoltarea sistemului vizual la nou-născuți, în perspectiva modificărilor apărute în cursul întregii vieți, au avut caracter de pionierat.
În 1994, a primit premiul acordat de Societatea "Bielschowsky" pentru Cercetarea Strabismului și Neurooftalmologie.
A încetat din viață pe 1 septembrie 2008, la Frankfurt, în urma unui traumatism cerebral.
