Dorința sexuală este un barometru sensibil al stării noastre generale de bine, atât la nivel individual, cât și la nivel de cuplu
De aceea, libidoul reprezintă un aspect care merită să fie înțeles bine și să i se acorde importanța cuvenită în economia vieții noastre. Este bine-cunoscută ideea conform căreia creierul ar fi, de fapt, principalul nostru organ sexual și nu organele ce țin de aparatul reproducător. Există numeroase cercetări științifice care indică faptul că măcar o parte a acestui organ adăpostit de cutia craniană intervine direct în apariția și reglarea acestei nevoi. Mai exact, hipotalamusul, o formațiune de masă cenușie din alcătuirea creierului, este punctul zero, punctul de ivire a dorinței sexuale. Din hipotalamus pornește comanda care ajunge la hipofiză, o altă structură din creier, numită și glandă pituitară, care descarcă hormonul eliberator al gonadotropinelor ce vizează ovarele, în cazul femeilor, și, respectiv, testiculele în cazul bărbaților. Ovarele au două funcții: prima este de a produce ovule, iar cealaltă, de a secreta hormoni (estrogen și progesteron). La fel, testiculele produc spermatozoizi și testosteron.
”Libidoul are ca bază anatomică și funcțională axul hipotalamo-hipofizo-gonadal (ovare şi testicule), evident cu multiple conexiuni cu sistemul nervos central și este influențat de factori externi și de stimuli interni”, explică dr. Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog.
Culisele hormonale ale dorinței sexuale
Principalii hormoni implicați în apariția și susținerea dorinței sexuale sunt estrogenul și testosteronul, așa-numiții hormoni sexuali. Ca toți hormonii, ei au rol de mesageri chimici, de substanțe care transmit comenzile date de creier. Sistemul endocrin al femeilor și cel al bărbaților produce atât estrogen, cât și testosteron, doar că în proporții diferite și în cantități din ce în ce mai mici pe măsură ce înaintează în vârstă.
”La femei, ambele tipuri de hormoni, atât estrogeni, cât și androgeni, sunt implicați în apariția dorinței sexuale. Estradiolul este cel mai puternic dintre estrogeni, estrona este cea mai puțin potentă, iar estriolul este secretat în timpul sarcinii. Secreția de estrogeni variază, la femei, pe parcursul ciclului menstrual, atingând un maxim la momentul ovulației și al doilea vârf în ziua 21, alături de progesteron. În vreme ce estradiolul și testosteronul stimulează libidoul, progesteronul are efect inhibitor al acestuia. În cazul bărbaților, fiecare dintre hormonii androgeni – DHEA, testosteron, dihidrotestosteron – sunt importanți în reglarea libidoului. Concentrația serică de DHEA începe să crească în jurul vârstei de 7-9 ani la băieți, respectiv la 6-7 ani la fete, continuând să crească până în jurul vârstei de 30 de ani, când la ambele sexe, maturitatea sexuală și libidoul ating niveluri ridicate. După această perioadă începe să scadă, ajungând ca, în jurul vârstei de 80 de ani, să atingă doar 20 la sută din nivelul înregistrat la vârsta de 25 de ani. Dihidrotestosteronul este un hormon steroid important în formarea imaginii de sine prin faptul că influențează formarea caracterelor sexuale secundare masculine, precum creşterea părului facial şi corporal şi îngroşarea vocii. În ceea privește testosteronul, cel mai cunoscut dintre hormonii androgeni, secreția sa maximă are loc, la bărbați, în intervalul orar 6-8 dimineața, ceea ce explică libidoul crescut al bărbaților la primele ore ale dimineții”, explică medicul endocrinolog.
Apogeul și apusul vieții sexuale
Ca multe alte aspecte care țin de parcursul nostru prin viață, libidoul este o chestiune dinamică, care ține pasul cu schimbările prin care trece organismul nostru în diferitele etape de vârstă. Dacă în cazul bărbaților nu are loc, propriu-zis, o prăbușire a secreției de hormoni sexuali, în cazul femeilor, profilul hormonal se schimbă semnificativ pe măsură ce se apropie de menopauză. Mecanismele prin care schimbările produse în organism de menopauză diminuează dorința sexuală și afectează calitatea vieții sexuale pot fi multiple:
- modificările de la nivelul mucoasei urogenitale, manifestate prin uscăciune vaginală, reducerea elasticității și hidratării mucoasei vaginale, reducerea tonusului musculaturii planșeului pelvin etc.
- modificările de la nivelul sistemului nervos central, asociate cu depresie, apatie, anxietate;
- modificările secundare, ca urmare a agravării sau apariției diverselor boli respiratorii, cardiovasculare, metabolice, neoplazice, ginecologice etc.;
- diversele tratamente medicamentoase (antihipertensive, antidepresive etc.) prescrise pentru gestionarea afecțiunilor asociate menopauzei.
Alte contexte hormonale de perturbare a libidoului
- Afectarea hipotalamusului, hipofizei și gonadelor determină perturbări ale libidoului. ”Cauze frecvente de insuficiență hipotalamo-hipofizară pot fi: tumorile, traumatismele, intervențiile chirurgicale, radioterapiile, cauzele inflamatorii sau infiltrative. Din aceste motive pot scădea hormonii tropi hipofizari LH și FSH, ceea ce determină, secundar, scăderea hormonilor estrogeni și androgeni”, spune dr. Antonela Burlacu.
- Afectarea glandelor suprarenale. ”Atât hipercorticismul (sindromul Cushing endogen sau exogen, tumorile feminizante sau virilizante), cât și hipercorticismul – insuficiența cortico-suprarenală determină scăderea libidoului”, spune dr. Burlacu.
- Afectările glandei tiroide. ”Cel mai frecvent, hipotiroidismul, dar și hipertiroidismul sau bolile autoimune afectează libidoul”, precizează endocrinologul.
- Insuficiențele gonadale primare – ovariană sau testiculară – de varii cauze: iatrogene, tumorale, inflamatorii, infiltrative, fiziologice.
- Toate bolile metabolice și de nutriție ce determină modificări ale homeostaziei interne – de exemplu, diabetul zaharat, hiperuricemia, dislipidemiile, etc.
Articol realizat din surse online
