Pornim iarăşi pe străzile vechiului oraş Praga şi vom pătrunde prin „Poarta de Aur” în istoria acestei ţări. Centrul vechii capitale cehe este parte din istoria poporului ceh, mai bine zis inima fostei provincii Boemia, viţă de celţi, de slavi şi germani...
Calea spre Boemia
De unde vine Boemia? Cumva de la vreun... boem? Nu prea. Cehii ştiu că originea îndepărtată a Boemiei vine de la „boii”, neam celtic, populaţie care locuia pe teritoriul actualei Cehii. Seminţie de războinici, „boii” aveau în alcătuirea costumului de luptă un coif care se asemăna cu capul unui animal, uneori coiful avea două coarne. De la „Boii” vine denumirea de „Boihenum” sau Boemia. Acest neam s-a risipit înainte de era creştină, odată cu invazia în teritoriul lor a marcomanilor. La rândul lor, marcomanii au rezistat până prin veacul V după Hristos, când au dat năvală triburile slave sosite dinspre Europa. O seminţie din această viţă slavă a constituit poporul ceh, germanizat apoi. Teritoriul actualei Cehii nu a fost ocolit nici de avari.
Borivoj Priemyslovec - primul rege
O oarecare stabilitate se formează în vremea lui Borivoj Priemyslovec, primul rege al Boemiei, cel care cu sprijinul Sfinţilor Chiril şi Metodiu îi încreştinează pe cehi, fapt consemnat de istorici pe la anul 863. Poate prima care s-a lăsat luminată de cuvântul Evangheliei (din fosta Boemia) a fost Ludmila - soţia regelui Borivoj. Atât de mult au iubit-o cehii pe această prinţesă, încât au trecut-o în rândul Sfinţilor, fiind aleasă Sfânta Ocrotitoare a Boemiei.
Regele Borivoj a mutat reşedinţa regatului de la Levy Hradec, în „Praha”, actualul Castel „Praga”, la mijlocul celui de-al IX-lea veac. Locul plin de viaţă de astăzi, pe atunci era un deal pustiu. De atunci şi până în zilele noastre, Castelul Praghez a fost şi este sediul administrativ al tuturor regilor şi al tuturor preşedinţilor Boemiei şi Cehiei. Este ansamblu arhitectural inclus pe lista UNESCO (din 1992) şi în ciuda faptului că acest castel (anumite corpuri de clădire) este şi sediul administrativ al fostei şi actualei administraţii prezidenţiale, securitatea nu este agresivă. Aproape că nu există... La Castelul Praghez, uneori pelerinii se pot plimba nestingheriţi, adeseori, chiar în prezenţa Preşedintelui ceh care nu este incomodat de mulţimea vizitatorilor şi nu se sfieşte să se piardă printre oaspeţii care bat la Castelul Praghez.
Oferta lui Frederik Barbă Roşie
Un alt moment important debutează în istoria Cehiei în veacul al XII-lea, când Frederik Barbă Roşie îi conferă lui Vladislav al Boemiei titlul de „rege ereditar” al Boemiei. Acum urcă pe tron Ioan de Luxemburg, fiul regelui german Henric al VII-lea, care accentuează procesul de „germanizare” asupra locuitorilor din ţinutul vechii Boemii. În acest moment se constituie istorica Boemia, prin anexarea provinciilor Moravia şi Silezia.
„Tatăl Patriei”
Lui Ioan de Luxemburg (care şi-a legat numele de sediul primăriei şi al ceasului astronomic din Praga) îi urmează fiul său Carol I, cunoscut în istorie drept Carol al IV-lea (1347-1378), nume primit potrivit numerotării împăraţilor romani. Aspect strategic, fiindcă în Europa sunt mulţi regi cu acest nume, unul mai important decât altul. Carol al IV-lea este rege cu sânge german şi a iubit Praga, dar şi generaţiile care i-au urmat l-au cinstit şi l-au luat drept „Tatăl Patriei”. În vremea sa, Praga ajunge între cele mai faimoase şi înfloritoare oraşe ale bătrânului continent, fiind perceput drept „Parisul Europei Centrale”. Statuia din bronz a acestui rege tronează în mijlocul vechii piaţete din Praga. Reamintim că „Tatăl Patriei” şi-a legat numele de cea mai veche Universitatea din Praga, înfiinţată la 1348, instituţie cu cea mai îndelungată activitate din Europa şi din lume. Ca un părinte şi ca un susţinător al culturii, aşa l-a văzut autorul bustului pe Carol al IV-lea, ţinând în mâna dreaptă actul de înfiinţare a Universităţii din Praga.
De numele lui Carol al IV-lea se leagă şi Catedrala „Sfântul Vit”, edificiu aflat în incinta Castelului Praghez. Până vom pătrunde în curtea castelului, să ne aruncăm privirea înspre vechea Boemia de la înălţimea Podului Carol, cel mai vechi pod din Praga.
„Perlă a arhitecturii medievale”
Praga este traversată de Vltava şi ca să treci dintr-o parte în alta a metropolei e musai să treci pe unul din cele 18 poduri. Cel mai aglomerat este Podul Carol, dar nu pentru că este cel mai căutat loc de promenadă, ci pentru că acest pod are rezonanţă istorică şi cultural spirituală. Specialiştii consideră Podul Carol echivalentul unei galerii de artă în aer liber, capetele de pod fiind străjuite de turnuri. Podul Carol din Praga este cel mai vechi pod din cele optsprezece, este construit în stil gotic şi considerat „o perlă a arhitecturii medievale”. A primit numele de Podul lui Carol abia prin anul 1870, până în acel an numindu-se simplu Podul de Piatră sau Podul Praghez. Încă de la început a fost pietruit.
O vreme i s-a spus şi Podul Iuditei, Iudita fiind numele soţiei regelui Vladislav I. Ca stil, Podul Iuditei avea stâlpii de susţinere masivi şi mai laţi, calea de acces pe pod fiind mai îngustă. S-a prăbuşit la inundaţiile din anul 1342, motiv pentru care în 9 iulie 1357, Carol al IV-lea a făcut planuri pentru un pod mai mare şi mai frumos, dar mai ales mult mai rezistent. Petr Parler este numele celui care a primit misiunea de a ridica Podul lui Carol, construcţie care s-a ridicat până la începutul secolului al XV-lea, dar care rezistă şi astăzi, cu fireştile reparaţii periodice... Iniţial, această „punte” de piatră masivă care traversează Vltava era străjuită de o cruce, însă în veacul al XVII-lea a fost înfrumuseţat cu mai multe statui ale unor personalităţi, ale sfinţilor care şi-au pus amprenta asupra vieţii şi spiritualităţii cehe.
Podul măsoară 520 de metri şi are o lăţime de 9,5 metri, se sprijină pe doisprezece stâlpi şi alţi trei sunt situaţi pe insula Kampa. Construcţia are şaisprezece arcade care se sprijină pe alţi doi stâlpi aflaţi pe cele două maluri ale Vltavei. Intrările de ambele părţi ale podului sunt străjuite de turnuri cu porţi, elemente arhitecturale care dau podului aspect de fortăreaţă. La capătul dinspre oraşul vechi, podul este străjuit de un turn. În partea dintre „Mala Strana” sunt două turnuri, acestea fiind aşezate de o parte şi de alta a porţii gotice.
De-a lungul podului te întâmpină chipuri sculptate ale unor sfinţi ai Bisericii Cehe, potrivit spiritualităţii locului. Cine sunt cei care într-un fel anume îi însoţesc pe oaspeţii care traversează Vltava pe Podul Carol, o să aflăm în următorul itinerariu european.
