Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou"
mândra mea e (pro)motoare.../ [uite, dânsa are (d)ouă,
însă eu am numai unul,/ şi de aia-s (pro)motor]...
ea e starterul în toate:/ fulgeră, trăsneşte, plouă,
dă din mâini, dă din picioare,/ dă din... gata, eu cobor
din această întâmplare,/ nu mai stau în preajma-i nulă,
nu mai vreau papară, jocuri,/ sfârâială, hapuri, brânci...
mă retrag într-o părere/ mâzgălită pe-o ţidulă
când nu-nţelegeam ce-nseamnă/ potriviţi, înalţi, adânci;
când scriau analfabeţii,/ şi deştepţii făceau zbârnă;
când muscalii [miel(o)ruşii]/ făceau totul colectiv;
când vedeam că steagul ţării/ plânge-n bernă şi-i atârnă
zdrenţele indiferenţei/ pe-un mâzgos şi strâmb triglif;
când vedeam pe frontispicii/ numai seceri şi ciocane,
stele roşii şi îndemnuri:/ drujba-n jos şi drujba-n sus...
când boceau ţăranii noştri/ (prin păduri şi pe maidane):
doamne, ce-ai făcut cu ţara.../ însă nouă nu ne-ai spus???!