Henrieta Delavrancea s-a născut pe 19 octombrie 1897, la București, fiind fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea și sora pianistei Cella Delavrancea.
Alături de Horia Creangă, George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu a făcut parte din generația de arhitecți care a avut o contribuție importantă la formarea școlii de arhitectură modernă în România. A fost una dintre primele femei admise la Școala Superioară de Arhitectură din București, dar, din cauza suspendării cursurilor pe durata Primului Război Mondial, nu a fost şi prima femeie care a absolvit. În timpul Primului Război Mondial, a lucrat ca soră medicală, iar în 1924 și-a reluat studiile.
A proiectat prima ei casă, numită ”Casa Germană”, în 1921, înainte de a termina școala.
Cea mai reprezentativă pentru prima sa perioadă de activitate rămâne clădirea Prefecturii judeţului Caraş (actualmente, Primăria oraşului Oraviţa, 1927-1932), prima clădire publică de mare anvergură, realizată în colaborare cu Gheorghe Audisio, în urma câştigării primului concurs de arhitectură, în 1927.
A încetat din viață pe 26 martie 1987, la București.
