Un copil, o nemulţumire măruntă, faptul că e mai puţin plăcut sau plăcută, că nu se ridică la nivelul aşteptărilor celor din jur, gândul că nu este ceea ce partenerul sau partenera îşi doreşte, că a depăşit greutatea „regulamentară”, că vârsta îşi spune cuvântul sunt elemente ce pot interveni negativ şi fără baze reale în relaţia intimă.
Nu toate problemele sunt de ordin fizic, probleme pe care le putem rezolva prin intervenţii chirurgicale, medicaţie, accesorii la modă sau noi relaţii în care reuşim să ne amorţim o vreme psihicul. Unele întrebări şi evenimente persistă în inconştient şi se manifestă prin acţiuni care ne influenţează viaţa fără a le identifica importanţa pe care o au în raţionamentul, emoţiile şi deciziile noastre. Se intră, uneori, într-un ritm în care repetam la nesfârşit neîmplinirile noastre prin împliniri scurte, care nu aduc suficientă bucurie, iar în timp ne secătuiesc de resurse. Şi în viaţa sexuală aceste vestigii ale istoriei noastre personale au un grad suficient de influenţă negativă pentru a genera disfuncţionalităţi în care dorinţa faţă de partener este diminuată. Motivele pe care le invocăm pentru a ne justifica acest comportament nu au legătură cu adevărata problemă care le generează.
Cuvântul de ordine: comunicare / Întrebări şi răspunsuri
De exemplu, dacă în imaginaţia mea am o stimă scăzută faţă de propria persoană, confirmarea acestui proces psihologic este reprezentată de faptul că mă voi manifesta punându-mă în situaţii cu final prevăzut. Mă voi purta, inconştient, în asemenea mod încât exprimarea şi tipul de abordare a dorinţelor sexuale vor primi întotdeauna un răspuns negativ, confirmând şi consolidând stima de sine scăzută.
Există posibilitatea ca nu întotdeauna imaginaţia noastră să găsească nişte corespondenţi în realitatea construită cu ajutorul partenerului şi să descoperim, la un moment dat, că aşteptările noastre nu ne sunt confirmate sau aşteptările partenerului nu sunt confirmate. Atunci o soluţie bună este comunicarea. Ea poate sa evite refularea trăirilor negative şi să ajute la rezolvarea problemei.
E bine să se pună întrebări în locul unei abordări teoretic indiferente, indiferenţa fiind de fapt în multe cazuri o reacţie de apărare, o autoprotecţie, util cu adevărat fiind interesul faţă de ceea ce se întâmpla în relaţie. Nu tot ceea ce ne imaginăm există.
Analiza, discuţiile, conştientizarea şi acceptarea adevărului, şi cateodată şi a faptului că avem nevoie de ajutor de specialitate prin abordarea terapiilor de cuplu, toate acestea pot îmbunătăţi şi revigora relaţia din cadrul cuplului şi o viaţă sexuală lipsită de interes, înainte ca o problemă să dezvolte alte probleme.
Psiholog-psihoterapeut Răzvan Marian Stoian
