* “O ocazie unică!” * Cercetare preventivă exhaustivă – secţiune lângă secţiune! * Gunoiul actual costă timp, cel antic este adevărată avere…
Coordonatorul echipei de arheologi de pe şantierul din Cartierul Dunărea, dr. Gabriel Jugănaru, face o necesară trecere în revistă: „Dl profesor Brudiu a descoperit aici pe parcusul a mai multor campanii de cercetări arheologice 82 de morminte, a scos la lumină fortificaţia de pământ de tip castellum şi două incinte apărate cu şanţ care au folosit ca depozite de amfore după ce fortificaţia a fost abandonată. Echipa de la Muzeul Naţional de Istorie a României, care a săpat aici în 2004, a descoperit şapte morminte. Colega de la Facultatea de Istorie din Galaţi, domnişoara Denisa Luşnea, a mai descoperit apoi trei morminte în 2005 în cadrul unei cercetări preventive într-o zonă situată la Est de castellum. Cu siguranţă că pe suprafaţa aceasta mare se vor descoperi câteva sute de morminte. Sper să avem şansa să cercetăm şi morminte intacte – neafectate de jefuitorii din antichitate sau de terasările şi amenajările din epoca contemporană. Vom recupera astfel foarte mult material arheologic şi vom valorifica ştiinţific foarte multă informaţie! Aici este cea mai mare necropolă romană din sudul Moldovei şi este o ocazie unică de a o cerceta, a o valorifica şi de a o salva.”
„Casa măturată/ Musafiri aşteaptă”?!
Dar oare suntem conştienţi de „blazonul” nostru? Ca şi la castrul de la Tirighina, blazonul locurilor este gunoiul! „Aici este deocamdată un infern, din păcate!”, observă arheologul. „Este o groapă de gunoi uriaşă, improvizată ad-hoc. Proprietarul terenului a instituit deja paza permanentă încercând astfel să mai tempereze apetitul unor rezidenţi din apropiere de a abandona aici ce nu le mai foloseşte… O săptămână am lucrat numai la dezafectarea de gunoaie a sitului. Erau munţi de gunoaie! Şi mai sunt, din păcate, şi acum destule... Pentru a continua cercetările arheologice în condiţii civilizate, toate grădinile şi adăposturile improvizate ce ocupă acum exact suprafaţa sitului arheologic –adică 5,4 hectare, vor trebui urgent dezafectate. Deci va fi o muncă titanică aici!”
Şanţuri apropiate – şanse întregi!
Secţiunile practicate în pământ sunt orientate N-V – S-E şi au o lăţime de doi metri. Sunt despărţite de porţiuni de numai 50 cm – „martori stratigrafici”, pe care se pot „citi” straturile de pâmânt, cu, de exemplu, depuneri aluvionare, cenuşă, materiale etc. S-au găsit aici fragmente din tegula (ţigle, n.n.) romane – indicii ale unor construcţii solide. „Practic, nu putem rata nimic! Vom avea astfel o imagine absolut completă, sută la sută! Cercetarea noastră este asistată de cea mai bună echipă de specialişti din România în topografie arheologică, echipă condusă dr. Dan Ştefan. Toate complexele arheologice descoperite sunt măsurate cu o staţie de specialişti şi transpuse digital în planul general al sitului arheologic. Avem posibilitatea astfel de a ne forma o imagine completă a evoluţiei spaţiale a sitului. Fie că este vorba despre morminte, de fortificaţie, fie de depozite de ulei de măsline, de locuinţe, de zone menajere… Vrem să salvăm de aici şi cea mai mică bucăţică de trecut!” Şi am văzut recuperate din pământ, alături de oseminte, cioburi de ceramică făcută la roată, pe care soldaţii romani, foarte disciplinaţi, le aruncau într-o groapă anume pentru gunoi… „Detectivii” istoriei pot descoperi astfel în lucruri aruncate cândva indicii preţioase asupra trecutului. Şi, spre deosebire de gălăţenii de astăzi, cei de ieri erau mai ordonaţi. Ecologi, am putea spune…
(Va urma)
