* Asta dacă nu schimbăm ceva în gastronomie, consideră Cezar Munteanu, ambasadorul bucătăriei româneşti * Citiţi un interviu cu unul dintre cei mai mari bucătari români
Cezar Munteanu are meseria de bucătar în sânge. Îl cunoaştem cu toţii de la emisiunea „Euforia Cuisine”. Face parte din Corpul de excelenţă al Academy of Culinary Art Exclusive din Moscova, una dintre cele mai puternice şcoli de gastronomie. Are 37 de ani. Şi-a început cariera în urmă cu 22 de ani, ca ajutor de bucătar, în staţiunea Neptun. E fericit că a învăţat să gătească înainte de 1989, cu mâinile goale, adică doar cu sare, piper şi ierburi aromate. Predă management gastronomic internaţional în România şi le povesteşte studenţilor săi cum se făcea bucătărie acum un secol. Vestea că se va afla pentru o zi la Brăila, ca trainer la un restaurant din oraşul vecin, m-a făcut să urc în maşină fără să stau pe gânduri şi să nu ratez ocazia de a-i lua un interviu în exclusivitate.
- Sunteţi bucătarul diplomaţilor români, dar şi ambasadorul bucătăriei româneşti. Cum aţi ajuns, pe când aveaţi 22 de ani, primul bucătar sef din Ministerul de externe ?
- Lucrând la Neptun, pentru că acolo mi-am desfăşurat activitatea înainte de armată, mă cunoştea foarte multă lume, fiind staţiunea de protocol a Guvernului. Cât eram în armată era bătălie între doi miniştri, Tincă la Apărare şi Meleşcanu la Externe: fiecare îşi trimitea emisarii să mă curteze să intru într-un minister. Tincă îmi spunea: te fac ofiţer, o să ai casă de la stat, Meleşcanu îmi spunea, vino, te trimit în lume, ai să înveţi bucătărie. La 22 de ani deveneam primul bucătar şef din Ministerul de Externe. Am în spate toate marile acţiuni de care România a avut nevoie pentru o bună reprezentare în exterior: preşedinţia OSCE, presedinţia FAO, primă dată, când eram în Italia, după care a urmat Austria – OSCE, integrarea Nord Atlantică, integrarea Europeană şi… povestea continuă.
- Ce secrete au bărbaţii de sunt atât de buni bucătari?
- Bărbaţii au libertarea de a lipsi mai mult de acasă. O spun din proprie experienţă, am ajuns să lipsesc cu săptămânile de acasă, dar lipsesc în scopuri nobile. Bărbaţii nu au responsabilitatea familiei. Am lucrat, de-a lungul vremurilor, cu femei extraordinare, dar ca şef-bucătar femeie nu poţi să ai familie. Repet, nu bărbaţii sunt extraordinari, ci femeile sunt foarte mult angrenate în logistica familiei – doamnele noastre sunt, de fapt, cele care stau în spatele succesului bărbatului. Am prietene în lumea gastronomică mondială extraordinar de bine realizate.
- Aţi înfiinţat Asociaţia Chef Cezar şi sunteţi membru fondator al Asociaţiei Profesioniştilor în Ospitalitate…
- Am simţit nevoia să fondez Asociatia „Chef Cezar – Un stil de viaţă sănătos”, care înglobează foarte mulţi profesionişti, medici, nutriţionişti, politicieni, artişti, toti care vor să schimbe ceva în mentalitatea de a trăi sănătos. Există un cumul de factori care duc la sănătatea fizică. La asociaţie lucrez foarte mult cu părinţii, încercând să modific mentalitatea copiilor. Bătaia este destul de lungă, iar schimbarea se simte şi, sincer, asta îmi doresc foarte mult. În momentul de faţă suntem în chinurile facerii cu Asociaţia Profesioniştilor în Ospitalitate, sunt membru fondator. Este nevoie ca toţi profesioniştii să fie uniţi sub o singură cupolă, cea a profesionistilor în ospitalitate. Scopul final este să atragem fonduri europene, tocmai pentru a dezvolta categoria de profesionişti pe care ne-am dori-o. Nu e o utopie să ai profesionişti de la A la Z.
- Cum aţi vedea o şcoală ideală în domeniul gastronomiei?
- Râdem, glumim, dar mi-aş dori să fie ca la Moscova. Suntem în discuţii cu partenerii din Rusia chiar să formăm în România o academie de excelenţă, adresată tuturor celor din Europa centrală şi de est, şi nu numai, zic eu. Cum văd o şcoală adevărată? Am un vis pe care sper să-l transform într-o zi în realitate: îmi doresc să pot să predau gastronomie şi în România, să nu mai fiu nevoit să mă duc doar afară. Mi-aş dori acea şcoală care să atragă tineri, acea şcoală sprijinită de stat – pentru că eu zic că fără stat nu poţi să faci în momentul de faţă turism adevărat, statul ar trebui să fie motorul de promovare. Nu vreau să fiu din nou critic la adresa a ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în turismul din România, dar s-a investit foarte mult în promovare şi absolut deloc în reabilitarea locaţiilor care erau pe vremuri stindard pentru turismul românesc.
- Suntem tributari obiceiurilor alimentare moştenite în familie. Cu ce ar trebui să începem schimbarea vechilor obiceiuri?
- Într-adevăr, avem multe lipsuri în educţia culinară. 40 la sută dintre bolile aparatului digestiv, din ce în ce mai prezente, sunt cauzate de neglijenţa din bucătăria de acasă. Diabetul este din ce în ce mai prezent, inclusiv la copii, din cauza sedentarismului şi abundenţei de junk food pe piaţă. Noi, românii, suntem tributari în continuare rântaşurilor, cantităţilor imense de mâncare şi mai suntem tributari în continuare crizei de alimente care exista în perioada 1982-1989, când trebuia să facem tot felul de improvizaţii, de acolo s-a stricat tot. Acum încerc să lucrez cu tinerii bucătari să gândească gastrozofic, sunt unul dintre bucătarii care vin cu conceptul de gastrozofie în România, adică să poţi să înţelegi bucătăria de la substanţă până la consumatorul final. Bucătăria înseamnă chimie, înseamnă artă, fizică, matematică şi îi încurajez pe tinerii bucătari să vină cu această ştiinţă pentru că, altfel, vom ajunge o naţie de şaormisti şi kebabişti.
