Şi taţii pot fi mame bune

Şi taţii pot fi mame bune
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Copiii care au venit pe lume de la 1 martie încoace vor afla cât de bine se descurcă la preparat şi încălzit biberoane, la schimbat pamperşi, cântat „nani-nani” şi legănat nu doar mămicile, bunicile, mătuşile, bonele şi naşele, ci şi tăticii. Şi asta nu doar sporadic, câteva ore pe zi, ci o lună întreagă!  Guvernul a hotărât că  părinţii trebuie să se implice în egală măsură în creşterea bebeluşului. Dacă mama alege concediul de creştere a copilului până la vârsta de unu sau doi ani, respectiv trei ani în cazul copilului cu handicap, o lună din concediu îi va reveni tatălui, şi invers. Amănunte despre acest act normativ ne-a oferit Olimpia Ralea, directorul Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Galaţi.

O lună de pauză, o lună de provocare

„Dreptul la concediu pentru creşterea copilului se acordă pe bază netransferabilă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 martie 2012. Numai că ambele persoane trebuie să îndeplinească toate condiţiile de acordare a indemnizaţiei de creştere a copilului”, ne-a explicat Olimpia Ralea. Actul normativ prevede ca o lună din perioada totală a concediului de creştere a copilului să fie alocată celuilalt părinte. În caz contrar, luna respectivă de concediu şi indemnizaţia aferentă se pierd. Potrivit Olimpiei Ralea, celălalt părinte poate solicita oricând această lună, înainte ca micuţul să împlinească un an, doi sau trei (în cazul copilului cu handicap). „Poate fi de exemplu de la luna a cincea la a şasea, sau ultima lună de concediu”, spune Olimpia Ralea. Pentru unele mame ar putea fi chiar o pauză bine-venită să se reîntoarcă la serviciu lăsând copilul în grija tatălui. „Dacă ambii părinţi îndeplinesc condiţiile şi unul dintre ei nu optează pentru acest concediu, celălalt părinte nu poate să mai primească indemnizaţie şi să aibă concediu de creştere a copilului pentru o lună. Însă în acea lună poate să beneficieze de concediu fără salariu, cu aprobarea angajatorului. De exemplu, la 11 luni, mama face cerere de concediu fără plată pentru o lună motivat de faptul că îngrijeşte copilul”, ne-a explicat Olimpia Ralea.

Excepţii

Potrivit directoarei AJPIS, luna de concediu alocată celuilalt părinte nu mai este obligatorie dacă, din start, părintele nu vrea concediu, ci se reîntoarce la serviciu beneficiind doar de stimulentul de inserţie de 500 de lei, până la împlinirea de către copil a vârstei de doi ani. La fel se întâmplă şi dacă stimulentul de inserţie este solicitat cu cel puţin trei luni înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an. În cazul copilului cu handicap, dacă stimulentul este solicitat cu şase luni înainte de împlinirea vârstei de trei ani, luna de concediu nu mai este obligatorie.

„Nu va fi o problemă”

Aşa crede Olimpia Ralea având în vedere că, în prezent, la nivelul judeţului nostru, din 366 de beneficiari de stimulent, 141 sunt taţi. Iar din cei 3.357 de beneficiari de indemnizaţie pentru creşterea copilului, 495 sunt taţi! „Am auzit comentarii răutăcioase de tipul cum o să alăpteze taţii. Avem situaţii în care ambele persoane sunt îndreptăţite şi realizează venituri profesionale, şi ar putea să opteze mama, dar optează tatăl din start. Probabil pentru că mama are un salariu mai atractiv, sau locul de muncă al mamei este mai preţios pentru bugetul familiei.

Şi atunci cei care rămân să aibă grijă de copil sunt taţii. Şi optează de bună voie, nu forţaţi de un act normativ. În situaţii de acest fel, de ce numai taţii să stea cu copilul, să fie şi mama  obligată să stea o lună cu bebeluşul”, spune Olimpia Ralea. Directoarea crede că tăticii se vor descurca, deşi s-ar putea să nu fie atât de îndrăzneţi încât să îşi aleagă primele luni de viaţă a copilului: „Deja taţii sunt foarte implicaţi: vedem pe stradă destui tătici cu cărucioarele la plimbare. Or să fie şi tătici care să spună nu mă descurc, dar numai din teamă, nu din considerentul că nu e potrivit pentru ei să aibă grijă de propriul copil. Oricum, cu facilităţile care există, copiii sunt mai uşor de îngrijit”, spune directorul AJPIS.

MiniSondaj la extreme - Ce spun părinţii?

Fără a avea pretenţia că am făcut un sondaj profesionist, am încercat să aflăm ce gândesc părinţii care au deja un copil mic acasă despre actul normativ care le impune să se ocupe în mod egal de creşterea şi educarea bebeluşului. Iată ce ne-au răspuns:

Un categoric „NU”

„Nu, categoric nu din două motive. Nu aş putea să stau nici măcar o secundă, nu opt ore, departe de copilul meu. Nu e vorba că nu am încredere în tatăl lui şi în soţul meu. Nu am încredere decât în mine. Şi oricum eu am alăptat în toată perioada în care am stat acasă cu copilul deci nu aş fi putut să plec de lângă el”, ne-a declarat mama unei fetiţe de trei ani.

„Forţat, mă descurc”

„Eu cred că m-aş descurca rezonabil. Am fost în situaţia de a mă descurca singur cu copilul atunci când soţia s-a operat de apendicită şi am rămas singur cu copilul timp de o săptămână, cât timp ea a fost internată. Forţat de împrejurări, dar m-am descurcat. Cred că aş putea să mă descurc timp de o lună”, ne-a declarat tatăl unei fetiţe de doi ani.

„De nevoie, o fac şi pe asta!”

„Nu e aşa o mare problemă să ai grijă de copilul tău. Aşa cum am în fiecare zi atunci când timpul îmi permite, m-aş descurca o lună de zile. Chiar şi fără ajutorul mamei soacre sau al altor rude din familie aş face faţă”, ne-a declarat tatăl unui băieţel de cinci luni.

Dacă şi părinţii copiilor născuţi după 1 martie vor fi de aceeaşi părere rămâne de văzut. 

Citit 1521 ori Ultima modificare Vineri, 16 Martie 2012 19:32

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.