* „Oraşul de la răscruce” de drumuri europene * „Petite France”, un paradis turistic în stil alsacian * Cu vaporaşul, în minicroazieră pe braţele râului Ill * Catedrala Notre-Dame sau perfecţiunea dusă la „extrem” * Pe urmele lui Napoleon la Palais de Rohan *
Dacă ar fi să se facă un top al minunăţiilor Franţei, Strasbourgul ar avea un loc de cinste. Aflat la răscrucea Europei - Stras-bourg însemnând chiar „oraşul de la răscruce de drumuri” - oraşul păstrează încă un aer medieval, dar la fel de bine se regăsesc elementele renascentiste, romantice sau art-nouveau, totul contopindu-se într-un parfum de epocă rafinat după tradiţiile alsaciene.
Labirintul dintre ape
O trece rapidă în revistă a principalelor puncte de atracţie ale Strasbourgului poate fi făcută, cu doar opt euro, printr-o plimbare cu vaporaşul pe braţele râului Ill, labirintul de canale permiţând accesul atât în centrul vechi al oraşului, cât şi în moderna zonă a instituţiilor europene. Vaporaşul te poartă pe lângă casele de secol XVI, cu mansarde şi ferestre încadrate de „haşurile” din lemn, pe lângă pontoanele vechilor case de comerţ, acum transformate în hoteluri sau restaurante pentru turişti.
Punctul forte este incursiunea prin „Petite France”, districtul cel mai pitoresc al oraşului, un veritabil paradis al vizitatorilor în căutare de impresii alsaciene. Vaporaşul te poartă până la „Ponts Couverts”, parte a vechiului lanţ de fortificaţii al oraşului. Cele patru turnuri sunt acoperite, dar asta nu pentru că vechii cavaleri se fereau de… intemperii, ci pentru că acolo se păstra praful de puşcă folosit în războaie.
Ecluzele de pe Ill se închid şi deschid în faţa ta, podurile mobile se ridică la trecerea vaporaşului, de mal trecătorii îţi fac prietenos cu mâna şi se lasă fotografiaţi de cohortele de turişti. Timp de oră, în minicroaziera pe Ill, ghidul audio te ajută să desluşeşti poveştile oraşului, din care nu lipsesc din evenimentele dramatice, dar nici micile picanterii ale vremurilor de altădată.
În al nouălea cer
Un obiectiv care nu trebuie să lipsească din „palmaresul” vizitatorului Strasbourgului este vizitarea magnificei Catedrale Notre-Dame. Stilul gotic îşi duce aici perfecţiunea… la „extrem”.
Sutele de statui ale personajelor biblice, figurile alegorice par a se ridica până la cer. În interior, cupolele uriaşe te fac să te simţi într-un spaţiu aproape ireal. Vitraliile filtrează lumina într-o aură multicoloră, tapiseriile imense te poartă prin imaginile lor până la Facerea Lumii.
Catedrala a fost ridicată între 1176 şi 1439, dar noi şi noi elemente au fost adăugate odată cu trecerea timpului. De exemplu, „Muntele Măslinilor” este un grup statuar adăugat în 1498, înfăţişând scenele biblice având în centru Patimile Mântuitorului.
Tot în Catedrală se află şi Ceasul Astronomic, ce dezvăluie mersul astrelor, realizat în 1547 de ceasornicari elveţieni. Vechiul mecanism a fost funcţional până în perioada Revoluţiei Franceze, actuala maşinărie datând din 1840.
Muzee, trei în unul
Pentru cei pasionaţi de artă şi istorie, Palais de Rohan, vechea reşedinţă a episcopilor şi cardinalilor alsacieni, găzduieşte astăzi trei muzee. Muzeul de arheologie poartă vizitatorul până în epoca vechilor gali şi a legiunilor romane cantonate la Argentoratum, pe drumul pe care a păşit cândva şi Caesar în campaniile sale de cucerire.
În Muzeul de Arte Frumoase, colecţiile de pictură impresionează prin lucrările unor maeştri ai penelului precum Botticelli, Raphael, El Greco, Rubens, Van Dyck sau Delacroix. Lucrările sunt puse cu abilitate în valoare printr-un sistem de lumini gândit în detaliu, astfel că picturile par vii, iradiind o forţă interioară.
În Muzeul de Artă Decorativă se pot descoperi interioarele somptuoase, demne chiar şi pentru un palat precum Versailles. De altfel, cele două palate sunt legate între ele prin faptul că au fost construite după planurile aceluiaşi arhitect.
Mai mult, Palais de Rohan a găzduit şi oaspeţi iluştri, precum Ludovic al XV-lea şi Maria Antoaneta, Napoleon Bonaparte şi împărăteasa Josephine.
Cârnăciori la „Vama Veche”
Nu în ultimul rând, Strasbourgul nu poate fi părăsit fără a încerca să-i descoperim câteva din secretele gastronomice. O specialitate locală foarte apreciată de vizitatori este „choucroute”. În fapt, constă dintr-o porţie zdravănă de varză acră, pregătită după o reţetă locală, completată fie de mai multe feluri de cârnaţi, fie de o bucată zdravănă de jambon.
După cum se vede, bucătăria alsaciană seamănă, pe undeva cu bucătăria românească. Ca lucrurile să meargă unse, bucatele pot fi stropite fie cu bere preparată după metodele germane, fie cu vin roşu specific franţuzesc.
Iar dacă vi se face dor de casă, puteţi lua masa la „Ancienne Douane”, ceea ce în traducere ar însemna… „Vama Veche”.
Indiferent de formula aleasă, Strasbourgul rămâne, indiferent de domeniul ales, un oraş pe gustul şi celor mai pretenţioşi dintre vizitatori.
