Şapte perechi de ochi albaştri, şapte perechi de urechi de catifea, şapte codiţe zglobii şi o adevărată „furtună gri” care frământă iarba din curtea casei de pe Cuza, 45. Sunt cei şapte fantastici ai familiei Maria şi Vasile Ciuchină, nobili francezi de viţă germană, aclimatizaţi la Galaţi. Pe scurt, e vorba de Helga, Hera, Hector, Hanibal, Haimund, Hassan şi Hunter, cei şapte pui de brac de Weimar care au împlinit de curând o lună şi care au devenit atât ţinta răsfăţului părinţilor lor naturali, cât şi a celor adoptivi.
„Cum regulile caniselor cu pedigree presupun ca generaţia de pui să aibă nume care încep cu aceeaşi literă, am fost pentru început puşi în dificultate. Dar m-au ajutat elevii mei. Fiecare a venit cu câte o idee şi apoi am avut chiar de unde alege”, povesteşte directorul de la CNVA, în timp ce dolofanii cu ochi albaştri se foiau ca argintul viu printre picioarele lui.
Nobili, nu glumă!
Istoria singurei canise de brac de Weimar din Galaţi începe în urmă cu aproape doi ani, când Vasile Ciuchină a primit-o cadou, de la fiica sa, pe Diva, care e nimeni alta decât nepoata campionului numărul 1 din Franţa, nobilul brac de Weimar - Norton de la Garenne du Morieulois, după cum scrie şi în certificatul de naştere al fericitei mămici de şapte pui. Cum nu avea cu cine s-o împerecheze pe Diva, profesorul pasionat de vânătoare l-a achiziţionat şi pe Garou de la Plaine D’Hauteville, căruia i-a spus mai pe româneşte Gruia, şi el descendent al unui campion al Franţei. Să vă spun drept, m-am uitat cam cu invidie în certificatele de naştere ale celor doi câini de vânătoare. În timp ce al meu conţine doar numele tatălui, al mamei şi un număr lung, pe care a trebuit să-l şi reţin pe dinafară, actul lor de naştere conţine un întreg arbore genealogic cu nume cu rezonanţe nobiliare.
Mi-a fost greu să plec din curtea în care năstruşnicii pui gri-bej erau stăpâni pe deplin, rupând florile şi fugărind puii de găină. Gruia încerca să-i ţină aproape, chiţăind dintr-o jucărie, exact ca un tată responsabil de bunele lor maniere. „Să ştiţi că şi-a luat rolul de tată foarte în serios, încă de la naştere. Cât a durat travaliul, a stat numai pe lângă Diva şi a încurajat-o. N-am crezut aşa ceva”, povesteşte şi Maria Ciuchină.
