Încă nu ştiu motivul pentru care ne îmbolnăvim. Nu facem nimic deosebit şi, pac, odată loveşte grindina cu muci, transpiraţii, mirosuri grele, zvârcoleli în aşternuturi şi discuţii de o zi cu televizorul.
Cazi în starea aceea de halucinaţie în care ziua şi noaptea sunt totuna, somnul este doar o bolmojală, iar momentul în care eşti treaz te lasă fleşcăit tip cârpă răsucită. Vorbitul la telefon cu prietenii nu face decât să îţi răsucească cuţitul în rană – ticăloşii, ei sunt sănătoşi, îi doare la bască, auzi, cică dacă îmi fac somnul de frumuseţe…
„Jur”
Am tras-o scurt, într-o luni în care toţi curenţii care bântuie oceanele planetei mi se mutaseră în plămâni, cap şi ochi. După aproape o zi în care plictisisem până şi plantele cu descrierea amănunţită a unor simptome misterioase, amintind de febra galbenă, ciuma bubonică şi bolile copilăriei, mi-am târât ciolanele tremurânde departe de lumea nerecunoscătoare.
Pe sistemul lui Scarlett, strofocind o batistă care ţine loc de pământul Tarei, am jurat: „Am să mă fac eu bine”. M-a lovit aşa o durere în cap, că era să înghit tot şomoiogul în care promiteam ca la sfintele moaşte.
Search
Credeţi că fac parte dintre bolnavii drăguţi şi inteligenţi care se duc la doctor? Total imprecis, ca să zic aşa!
Tratamentul se aplică la domiciliu, după cum dictează creierul propriu şi, în ultimă instanţă, internetul! (Să nu faceţi ca mine, chiar săptămâna trecută „Viaţa liberă” încerca să ne educe să ne ducem la doctori, să nu rămână oamenii şomeri…).
Am poruncit farmacistei o listă de medicamente (femeia nu s-a putut abţine să nu remarce delicat că îmi iau mult paracetamol, cu diverse denumiri, dar cine se uită şi în gura farmaciştilor…?), am aplicat o frecţie clasică şi am crezut că mor!
Viaţa în pamperşi
Într-adevăr, tratamentul nu vroia să dea rezultate. Într-un moment în care febra îmi galopa în jurul valorii de 38 de grade şi cele cinci schimburi de haine se odihneau pe calorifer, am trecut la faza a doua. Informaţia înseamnă putere! Internet.
„România lovită de un virus atipic de gripă. Rezistent la tratamentele clasice, la medicamentele la care corpul nostru a făcut deja rezistenţă”. Cu alte cuvinte, un virus cu facultate, care se upgradase tocmai datorită automedicaţiei.
Cum să nu te pună pe gânduri lucrurile astea? Un om mai slab de înger ar fi abandonat lupta şi ar fi căutat numărul de telefon al medicului de familie. Dar nu şi eu! „Virusul ăsta snob nu are de unde să ştie că nu sunt doctor”, m-am încurajat în timp ce mai schimbam un rând de scutece.
Forţa fie cu voi!
Nu vă puteţi imagina câte cocktail-uri cu aspirine Bayer, lămâi, ceai, Fervex, nurofene, miere, ACC, tinctură de propolis (antibiotic natural, habar n-au fraierii de viruşi…) şi vitamine am băgat. O zi întreagă!
Bine că nu participam la vreun concurs, că anulam toate medaliile olimpice ale României de la înfiinţarea Jocurilor şi până azi.
Am zis că ori eu, ori mizeria cu sudoare. Şi ori a fost ea mai înţeleaptă şi a cedat, ori creierul meu înfierbântat a judecat mai limpede decât în stare normală, pentru că, în final, febra se scârbise de mine.
„Ţi-ai făcut supă? Supa face foarte bine la febră”, m-a consiliat telefonic M., altă pricepută în ale bolilor. „Doar dacă ar fi să mi-o torn în cap”, mi-a venit să răspund, cu burta băltâcăind de lichide ajutătoare sănătăţii.
A doua zi, ieşisem total din faza bacoviană. Nu prea puteam să focalizez sau să mă deplasez perpendicular, dar meschin este cel ce se uită la amănunte!
Explicaţie foto: Farmaciile sunt vizitate zilnic de oameni care se tratează după capul lor, fără să meargă la doctor...
