Despre oprirea ceasului la timp (ultima şansă)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Mă dau de ceasul morţii... aşa de mult îmi este

a duce-ntr-o pădure... s-o dau cu tine peste...

peste ce vrei... să zică văleu! să facă zâng!...

să-i trag şapte zăvoare pe nalt şi pe adânc!

 

Aş duce-o mult, pe toată şi fără îndurare,

aşa, într-o pădure întunecoasă tare...

peste s-o dăm... să facă văleu! să zică bang!...

să nu mai saliveze... în veci... la yin şi yang!

 

Să-i piară dorul, pofta şi foamea de iubire...

tocmai la dracu-n praznic, tocmai la monastire

să plece, să s-ascundă, deloc să n-o mai văd...

c-o sfărm şi-o dau merinde la sfinţi şi la prăpăd!

 

O dau şi la răspunsuri, o dau şi la-ntrebare,

dar ea răsare-n geamuri şi-mi bate şi mai tare...

Mă dau de ceasul morţii... că moartea are ceas...

hai să-l oprim, frumoaso!... atât mi-a mai rămas!

Citit 8716 ori Ultima modificare Marți, 12 Februarie 2013 14:16

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.