Şi funia-i foarte aproape de par (capriciu pentru pian şi vioară în la minor sub sol)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "şi omul acela dădea din vioară

            cu-arcuş din nimic şi din paie de grâu,

            dădea şi credea că te-ntorci până-n seară

            să-i dai nerăbdării merinde şi frâu"

                                                        (anonim folk)

 

Nu pot să ascund că mi-i teamă de frică,

nu pot să nu văd ce delir şi neant,

ce hohot aud peste tot cum, adică,

e funia foarte aproape de par!

 

Ce ştimă bizară, ce harpie lungă

mă strigă să-mi beau cel nimic din înalt,

de parcă n-aş şti că acestea-mi aruncă

primejdii, de parcă aş fi celălalt!

 

Acela, adică, plecatul spre altă

substanţă mai tristă, mai clară-n adânc

şi rece şi tâmpă când lacrima-i caldă

mi-ncuie iubirile-n în ochiul meu stâng!

 

A ei, a plecatei pe zare, adică,

în tot ce e drept, inutil şi zadar...

nu pot să ascund că mi-i teamă de frică...

şi funia-i foarte aproape de par!

Citit 7880 ori Ultima modificare Miercuri, 13 Februarie 2013 14:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.