* Cele mai importante descoperiri şi supoziţii care au aprins spiritele în lumea cercetătorilor în ultimii 50 de ani, inventariate de site-ul descopera.ro
Omuleţii verzi şi pulsarii
În 1967, astronomii britanici au captat un semnal radio de la o stea. În aparenţă, nimic surprinzător, că doar toate stelele emit unde radio. Însă acest semnal era, totuşi, neobişnuit prin regularitatea sa: era o pulsaţie ritmică, de o exactitate desăvârşită - un puls de 0,04 secunde la fiecare 1,3373 secunde. Sub impresia poveştilor şi a bancurilor cu omuleţii verzi, semnalul a fost botezat LGM-1 (de la Little Green Men). Din păcate, chiar s-a dovedit a fi altceva, deşi până la urmă oamenii (şi cei de ştiinţă, şi toţi ceilalţi) au trecut peste dezamăgire, fiindcă descoperirea s-a dovedit oricum importantă: era vorba, nici mai mult, nici mai puţin, decât de o nouă categorie de stele, numite pulsari.
Cazul bacteriilor marţiene
În 1984, o bucată de rocă găsită în Antarctica a reaprins dezbaterea privind viaţa pe Marte. Cercetătorii au estimat că rocă se formase pe Marte în urmă cu 4,5 miliarde de ani, înainte că un impact meteoritic s-o fi aruncat în spaţiu, în urmă cu vreo 15 milioane de ani. Piatra cosmică rătăcise prin spaţiu câteva milioane bune de ani, căzând, în cele din urmă, pe Pământ, acum aproximativ 13.000 de ani. După 12 ani de cercetări, o ştire-bombă a făcut înconjurul lumii: pe piatra marţiană fuseseră descoperite urme de substanţe organice, precum şi minuscule structuri fosilizate care fuseseră interpretate drept urme ale unor bacterii străvechi. Mare agitaţie: aceste descoperiri alimentau speranţele privind viaţa pe Marte, aşa că însuşi preşedintele american Bill Clinton a apărut la televizor că să împărtăşească vestea. Nici până în ziua de azi, cei care o studiază nu s-au pus de acord: ceea ce au găsit pe ea reprezintă cu adevărat urme ale vieţii de pe Marte sau bucata de rocă s-a contaminat în cursul şederii pe Pământ?
Planete locuibile
Planetele pe care e cel mai probabil să apăra viaţă ar fi cele solide, alcătuite, adică, în cea mai mare parte, din rocă, asemeni Pământului nostru natal. În 2007, astronomii europeni au anunţat că ar fi descoperit încă două asemenea planete, într-un alt sistem solar: a treia şi a patra planetă din jurul unei stele - o pitică roşie - numită Gliese 581. În februarie 2009, tot cercetătorii europeni au descoperit Corot-7b, o mică planetă aflată la cca. 500 ani-lumină depărtare de Pământ. Spre plăcuta surpriză a astronomilor, Corot-7b s-a dovedit a avea o densitate apropiată de cea a Terei. Nu e destul pentru a o face locuibilă (deoarece orbitează foarte aproape de steaua ei şi temperaturile pe suprafaţa dinspre stea ajung la 1.000 de grade Celsius) - dar, cel puţin, încurajează speranţa că undeva, acolo, există planete ferme pe care materia vie ar putea apărea şi prospera.
Apa pe Marte
O descoperire care datează de patru, cinci ani agită spiritele: Mars Reconnaissance Orbiter a găsit, în cinci locuri de pe Marte, dovezi ale prezenţei gheţii! E cea mai proaspătă dintr-o serie de descoperiri care anunţau prezenţa apei pe Planeta Roşie, arătând că Marte a avut cândva o climă mult mai umedă decât cea de acum. Cum apa e necesară existenţei oricărei forme de viaţă, prezenţa preţiosului fluid pe o planetă oarecare din Univers măreşte şansele că acolo, pe acea planetă, să existe viaţă.
Mesajul din Arecibo
În noiembrie 1974, de la radiotelescopul din Arecibo a fost trimis un semnal spre grupul de stele M13, aflat la vreo 25.000 ani-lumină depărtare. Mesajul, creat de către Frank şi Carl Sagan, cuprindea imaginea unui om şi informaţii despre ADN. Problemă e că, până când va ajunge mesajul, punctul ochit nu va mai fi şi lovit, căci constelaţia M13 îşi va fi schimbat poziţia în Univers.
Voyager
Cele două sonde Voyager au fost lansate în 1977 şi conţineau, în afară de aparatură necesară cercetărilor, discuri din aur cuprinzând informaţii despre Terra, printre care muzică de Mozart şi saluturi în 54 de limbi. Voyager 1 se găseşte, în acest moment, la cca. 10 miliarde de km depărtare de Pământ, iar semnalele radio emise de pe ea au nevoie de 15 ore pentru a ajunge la noi. În 2005, NASA a anunţat că Voyager 1 a ajuns în zonă de graniţă de la marginea sistemului nostru solar. În 2015, ar urmă să devină primul obiect creat de om care va ajunge în spaţiul interstelar.
Telescopul Kepler
Misiunea Kepler a fost lansată în 2009, cu scopul precis de a caută planete asemănătoare Pamatului, în jurul altor stele. Cum va face asta? Va supraveghea atent stelele şi va depista mici planete observând momentul când o stea devine mai puţin strălucitoare, ceea ce arată că un corp ceresc a trecut prin faţa ei. Pentru o planetă de mărimea Pământului, asta presupune o diminuare a strălucirii stelei cu doar 0,01 la sută.
Semnalul Wow!
1977: un astronom care lucra în cadrul SETI a recepţionat, cu ajutorul radiotelescopului de la Universitatea Ohio, SUA, un semnal radio neobişnuit. Surescitat la culme - era convins că i-a auzit pe extratereştri! - a scris Wow! pe marginea foii de hârtie pe care înregistrase evenimentul. Dar minunea nu s-a mai repetat niciodată. Până la urmă, după ce s-a mai liniştit agitaţia, dr. Jerry R. Ehman, întrebat cu insistenţă „despre ce era vorba” a declarat că bănuieşte că semnalul captat de el fusese, pur şi simplu, un semnal emis de pe Pământ şi care fusese reflectat de vreo bucată de „gunoi spaţial”.
