Pe teritoriul României, chihlimbarul, cunoscut şi sub denumirea de românit, a fost cunoscut ca piatră de leac, cult sau podoabă, fiind găsit de arheologi la Cucuteni, Petreşti, şi în judeţul Buzău la Meledic şi Sărata Monteoru. Însă, cele mai mari cantităţi de chihlimbar din România s-au obţinut în zona munţilor Buzăului, pe teritoriul comunei Colţi, unde au fost semnalate cele mai multe aflorimente de chihlimbar din ţară.
Chihlimbarul descoperit la Colţi nu se poate compara cu marile rezerve existente în lume, dar prin varietatea culorilor sale şi prin calitatea sa este considerat de unii geologi cel mai valoros din lume. Prima atestare documentară cu privire la folosirea chihlimbarului în zona Colţi datează din perioada domniei lui Mihnea-Vodă (1577-1583), când în timpul unei vizite, împreună cu soţia să, oferă bisericii de la Aluniş o danie ce cuprindea şi o uşă încrustată cu bucăţi de chihlimbar. La Colţi, primele exploatări prin şanţuri, puţuri şi galerii rudimentare au fost făcute între anii 1828-1834 în locul numit Faţa Budei. De altfel, în secolul al-XIX-lea chihlimbarul românesc a dobândit un renume internaţional, fiind folosit la confecţionarea ţigaretelor, muştiucurilor de pipă şi a narghilelelor, considerându-se că folosirea chihlimbarului împiedică transmiterea germenilor.
Muzeul, inaugurat în 1980
În anul 1980, la Colţi se inaugurează Muzeul Chihlimbarului, ce adăposteşte o varietate de mostre de chihlimbar provenite din zăcămintele extrase din Munţii Buzăului şi un bogat material iconografic, unelte, instrumente, documente, fotografii, bijuterii din epoca modernă şi contemporană, obiecte de etnografie şi artă populară. Însă fala colecţiei (una dintre cele mai valoroase din lume), este o piatră de chihlimbar de 1,857 kg. Nicăieri nu se întâlnesc atâtea nuanţe de culori: de la negru opac la negru verde, negru galben, de la maroniu sidefat până la galben strălucitor.
Culoarea chihlimbarului este cunoscută de aproape toată lumea: galben că mierea, opac sau transparent, pur sau cu inserţii roşiatice până la portocaliu, conţinând bule de aer, insecte sau cetină de brad. Chihlimbarul este de fapt o răşină fosilă divers colorată provenită din mai multe specii de pini, fosilizată în urmă cu 50-60 milioane de ani. Numele de chihlimbar sau ambră provine din cuvântul persan „kiahruba” (a atrage paie) şi arabul „al anbar” (auriu). Termenul grecesc pentru chihlimbar este „elektron”, iar cuvântul electricitate îşi are rădăcina în descoperirea fenomenului de electricitate statică. Capacitatea de a se încărca electrostatic şi de a atrage obiecte uşoare, pe lângă posibilitatea de a arde, au plasat chihlimbarul în rândul pietrelor magice în antichitate. Românii credeau în însuşirile terapeutice ale chihlimbarului recomandându-l că medicament pentru boli ale stomacului şi plămânilor. În China antică siropul de ambră era utilizat că tranchilizant. În prezent, se folosesc extracte de chihlimbar în industriile farmaceutică şi cosmetică.
Pentru a ajunge la Colţi urmaţi DN10 Buzău –Braşov, până în localitatea Pătârlagele, după care se parcurg pe drumul judeţean Valea Sibiciu-Colţi 13 km. În zona Colţi există posibilitatea cazării la o pensiune turistică.
