Moto: "Cei mai buni oameni de pe pământ s-au născut acum câteva ore"
(Vasile Sevastre Ghican)
Chiar văd lumină, iese fum, dar nu răspunde...
(o fi dormind? n-o fi acasă? nu mă vrea?)...
zadarnic strig...ies clipe lungi şi muribunde
şi-mi plâng pe umăr, fără vorbă, uite-aşa!
Vine un om, l-întreb frumos...(trece şi tace,
nici el nu ştie? ori nu vrea?)...e-n lacrimi tot
şi se ascunde sub un fel de carapace,
de parc-aş fi-un străin murdar, parc-aş fi mort!
Mai vine unul...(şi el plânge, şi el trece)...
nimeni nu spune...(ori nu ştie?!)...unde-o fi!?...
mă uit las cer şi la pământ: ce lume rece...
mă simt şi strâmb, şi-ndepărtat, şi s/pus la gri!
Strig la lumină, strig la fum...mă uit încoace,
mă uit încolo...(mai am timp?!)...strig şi ascult:
toţi se ascund n-aceeaşi falsă carapace
şi cred că-s vii...dar eu îi văd muriţi de mult!
