Moto: "Omul rău este un păcat care trebuie ispăşit tot de oameni"
(Vasile Sevastre Ghican)
Mă duc să ascult Veşnicia.../ nu ştiu ce să-i dau...să priceapă
că-n susurul ei se ascunde/ uitarea strigării la grabă,
că-n pântecul său încolţeşte/ sămânţa Nimicului care-s
şi care s-adună cu altul.../ s-adună şi face Antares!
Mă duc...să priceapă că nu e/ străină şi singură-n noapte,
şi-n zi, şi-n lumină, şi-n beznă,/ şi-n clipe mai crude, mai coapte,
şi-n vorbe mai reci şi mai calde,/ trimise de cele nimicuri
mai lungi sau mai scurte...ca Viaţa/ descrisă şi-nchisă în plicuri,
închisă şi dată Uitării/ s-o ducă, ofrandă, la Moarte...
cum chiar şi Antares şi Zero/ în pântecul celui Departe
se pierd şi le-nghite tăcerea/ din lungul şi largul Veciei...
Mă duc s-o ascult...să priceapă/ că-i dată şi Sieşi...şi mie-i!
