Hai acasă, moara mea de vânt! (situaţie de urgenţă)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "Durerea moare numai în inimile optimiste"

                                         (Vasile Sevastre Ghican)

 

Singură pe deal, abia mai suflă.../(don Quijote-i foarte ostenit)...

nimenea nu-i zice bună ziua.../(ca şi cum pe nimeni n-a iubit)...!

Stă, aşteaptă şi se uită-n zare.../(plină de tristeţe şi de frig)...

nimenea nu-i zvârle nici o vorbă,/ nimeni nu mai macină nimic!

Trece câte unul, câte altul.../ nici măcar un ochi nu dă spre ea,

nici măcar nu-i zice: bună seara,/ blândă şi uitată, moara mea!

Nici măcar nu-i zice noapte bună.../ poate-i vine somn şi-i vine vis

de atunci, când ceastă lume toată/ o căta cu sufletul deschis!

Iată, dinspre aripe-i s-aude/ strigăt de chemare şi de dor,

şi scrâşnire lungă dinspre piatra-i:/ haideţi, nu pot singură să mor!...

Cal şi scutier s-au dus la vale,/ nu mai sânt, doar crucile mai sânt!...

Gata, vin să mergem pân-acasă.../ cer iertare, moara mea de vânt!

Citit 6441 ori Ultima modificare Duminică, 22 Decembrie 2013 13:04

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.