O nouă dependenţă şi-a făcut recent loc în Manualul pentru Diagnosticarea Tulburărilor Psihice. Boala poartă numele de „Dependenţa de jocuri video” şi afectează anual aproximativ 3 la sută dintre persoanele care se joacă pe calculator sau console.
Jocurile au devenit din ce în ce mai provocatoare, mai dificile şi mai realiste, iar multe dintre ele implică drept adversari alţi jucători reali, căci activităţile se derulează online.
Tinerii, cei mai vulnerabili
Pe măsură ce părinţii se încăpăţânează să le ofere odraslelor absolut tot ce nu au avut ei în tinereţe, comportamentul copiiilor este afectat. Tinerii de peste 24 de ani au prins începutul erei calculatoarelor, motiv pentru care şi-au petrecut o mare parte din tinereţe afară, în faţa blocului. În schimb, adolescenţii care au sub 20 de ani în momentul de faţă au avut la dispoziţie un calculator din momentul în care puteau înţelege ce se petrece în faţa ochilor lor. Automat, joaca la calculator a luat locul jocurilor din faţa blocului şi indiferent cât de lipsită de resursa financiară era familia, computerul personal a fost prima investiţie majoră.
Dependenţa de jocuri a făcut şi victime
Specialiştii au definit dependenţa de jocuri ca fiind o tulburare psihică care determină o persoană să se concentreze mai mult pe realizări din lumea jocului şi mai puţin pe aspectele vieţii de zi cu zi. Ca simptome, tinerii afectaţi prezintă o dorinţă arzătoare de a petrece din ce în ce mai mult timp în faţa calculatorului, uitând sau considerând neimportante anumite evenimente din viaţa reală, izolare socială, schimbări de dispoziţie şi imaginaţie diminuată.
În 2005, un tânăr din Coreea de Sud a murit din cauza epuizării. Acesta a jucat un joc de strategie online (Starcraft) încontinuu, timp de 50 de ore, până când inima sa a cedat din cauza epuizării.
În 2007, un copil de 13 ani a ucis cu sânge rece o bătrână de 81 de ani, i-a furat banii şi a îngropat-o în nisip în faţa casei sale. Raportul poliţiei menţionează că motivul crimei a fost nevoia de bani pentru a plăti un abonament lunar la unul dintre jocurile de care tânărul era dependent.
Industria de jocuri video
Majoritatea producătorilor de jocuri video online îşi măsoară succesul şi dezvoltă strategii bazate pe numărul de jucători şi pe cât de mult aceştia stau online. Jucătorii au la dispoziţie două tipuri de „competiţie”. Pe de-o parte este lupta din interiorul jocului, unde, de cele mai multe ori, cel mai bun jucător este acela cu echipamentul cel mai bun, cea mai multă experienţă şi automat cel mai mult timp online. Pe de altă parte, majoritatea jocurilor mari, cu milioane de abonaţi lunar, pun la dispoziţia acestora contoare care afişează câte ore au fost petrecute în joc. Tinerii folosesc de cele mai multe ori şi aceste contoare pentru a se mândri.
Desigur, pentru producătorii de jocuri, cu cât mai mulţi oameni plătesc abonamentul lunar şi cu cât petrec mai mult timp în joc, cu atât profitul este mai mare, aceştia mizând pe factorul de dependenţă.
Violenţa excesivă
Din fericire, se pare că jocurile violente nu prea au efecte în viaţa de zi cu zi. Au fost foarte puţine cazuri în care tinerii au acţionat exact ca în viaţa virtuală. Cu toate astea, există un caz în care un tânăr a furat pistolul unui poliţist, a împuşcat alţi trei oameni ai legii cu el, după care a furat o maşină de poliţie cu care a încercat să scape de forţele de ordine. Când a fost prins, acesta le-a spus poliţiştilor că „Viaţa e ca un joc video, trebuie să mai şi mori din când în când”, iar psihologii au determinat că tânărul era dependent de jocul „Grand Theft Auto” (cunoscut sub abrevierea GTA).
