Tu-i mirarea toamnei, tu-i! (despre dulceaţă)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "De cel rămas pe prispa casei părinteşti, nici timpul nu-şi mai aminteşte" (Vasile Sevastre Ghican)

 

Bună dimineaţa-i bună,/ chiar de pare cum că nu-i,

chiar de pare cum că tace.../ tu-i tăcerea toamnei, tu-i!

Este bună dimineaţa.../ când tăcerea din gutui

zice toamnei că-i adâncă.../ tu-i adâncul toamnei, tu-i!

Este bună dimineaţa.../ când mă pierd haihui-haihui,

printre sus/urile toamnei.../ tu-i înaltul toamnei, tu-i!

Bună dimineaţa-i bună/ când ajung la geam să spui

ce să fac în toamna-ceasta.../ tu-i mirarea toamnei, tu-i!

Ce să fac în toamna-ceasta?.../ gust şi-mi pare amărui

chiar întâiul de răpciune.../ tu-i amarul toamnei, tu-i!...

Mi se pare dulce moartea/ când mi-i viaţ-a nimănui

şi nimica nu se pierde.../ tu-i mormântul toamnei, tu-i!

Citit 6723 ori Ultima modificare Luni, 23 Decembrie 2013 15:29

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.