Deja din Evul Mediu, conducătorii Bisericii Catolice erau mai degrabă lideri politici, decât clerici, accesul la putere fiind un joc extrem de interesant al relaţiilor şi influenţelor, iar reţeta succesului era asigurată atât de susţinerea colegilor din cler, cât şi viclenia cu care pretendentul îşi însuşea regulile jocului. Ei bine, deşi legea catolică spune că doar bărbaţii pot ocupa funcţia de papă, se pare că, în secolul nouă, o femeie a reuşit să ajungă liderul catolicilor de pretutindeni.
Scurtă istorie
În 818, în familia unor misionari englezi din oraşul Meinz se naşte Ioana. La vârsta de 12 ani, ea se îndrăgosteşte de un călugăr şi fuge de-acasă cu acesta, deghizată în straie bărbăteşti. Îşi petrece câţiva ani citind în timpul zilei şi făcând dragoste noaptea. Totuşi, în cele din urmă, idila este descoperită, cei doi fiind nevoiţi să fugă în lume pentru a scăpa de pedeapsa Bisericii. Ioana şi călugărul pleacă în pelerinaj prin Europa. Fata îşi schimbă numele în Ioan Anglicus şi face tot efortul să pară a fi bărbat. O dată ajunşi la Atena, călugărul dispare, iar fata începe o carieră de profesor în care atinge succesul foarte repede, datorită bagajului mare de cunoştinţe pe care-l acumulase de-a lungul anilor. Apoi, mergând la Roma, Ioana s-a întâlnit cu alţi mari învăţaţi ai vremii, cu toţii fiindu-i inferiori în ceea ce priveşte educaţia. Pe parcursul anilor, aceasta a căpătat atât de mult respect din partea întregii societăţi, încât, la moartea Papei Leon al patrulea, în 855, Ioana, deghizată în Ioan Anglicus, este aleasă în unanimitate succesor la Scaunul Papal.
Adevăr sau legendă?
De-a lungul vremii, mai multe cronici au relatat despre femeia care a ajuns Papă. Primele nu menţionau niciun nume, în timp ce altele au avut o abordare atât de religioasă, încât nu pot fi considerate adevărate. Una dintre cronici spune că atunci când s-a aflat că o femeie a urcat pe Scaunul Papal, în unele localităţi a plouat cu sânge, altele au fost atacate de roiuri de lăcuste şi foarte mulţi oameni au murit. E lesne de înţeles de ce numele Ioanei nu apare pe lista cu nume care au urcat pe Scaunul Papal şi se pare că Biserica a făcut o treabă bună în ceea ce priveşte ştergerea de dovezi.
Demascarea şi sfârşitul
În cronici se spune că Ioana a avut o idilă amoroasă cu valetul său, lucru care a fost posibil datorită timpului pe care îl puteau petrece împreună fără a atrage suspiciuni. Din păcate, chiar această idilă i-a adus sfârşitul. Povestea spune că femeia a rămas însărcinată. Fireşte, cel mai probabil, Ioana a ascuns acest lucru cât mai mult timp cu putinţă. Aici lucrurile devin confuze, căci sunt două variante relatate de cronicari.
În prima variantă, Ioana naşte un băiat fiind călare pe cal. Automat întreaga lumea înţelege că Papa Ioan era o femeie. Se pare că aceasta este condamnată la moarte, fiind legată de cal şi-apoi omorâtă cu pietre de către locuitori. De-asemenea, sentinţa spunea să fie îngropată exact acolo unde moare (pe marginea unui drum numit cândva „Calea Sacră”).
În a doua variantă, femeia naşte într-un lan de grâu de lângă acest drum. Când oficialii Bisericii află că Papa este o femeie deghizată în bărbat, Ioana este întemniţată pentru foarte mulţi ani. Fiul său ajunge episcopul Ostiei, ordonând ca, la moartea mamei sale, aceasta să fie îngropată în catedrala din localitate.
Sursă de inspiraţie
Ficţiune sau nu, povestea femeii care a ajuns Papă a fost sursa multor scrieri literare. În timp ce o parte dintre ele au susţinut punctul de vedere al bisericii, altele au avut o abordare mai dramatică.
Desigur, de-a lungul anilor numeroşi clerici din Biserica Catolică au infirmat povestea şi au clasificat-o drept o legendă născocită de duşmani. După moartea Ioanei, Suveran Pontif a devenit Benedict al III-lea, conform arhivelor, în 855 (paradoxal, fireşte). De-asemenea, după Benedict, următorul Papă a primit numele de Papa Ioan al optulea, nu al nouălea, cum ar fi fost logic.
