Aş vrea să mă traduci cu Dalai Lama
şi să-mi trimiţi (prin păsări) câte-un rând,
să-mi dea salcâmii-n floare şi în lacrimi,
că-mi cadă Universul pe Pământ!
Aş vrea să laşi un vers pe Vârful Lumii,
din Cartea mea umplută cu Amin,
scris pe omături, desenat cu suflet
de animal sălbatic şi puţin!
Am să-ţi trimit un fluture din Zimbru,
şi-un corn de ultim zimbru dispărut,
să-i fluture uimiri lui Dalai Lama,
să-i sune-a timp cu cearcăne de lut!
Din toţi care-au suit pe Eve/resturi,
nici unul n-a luat floare de tei
sau de salcâm, să amăgească zeii,
să-i smulgă din răceala celui Trei!
Aş vrea să-i spui de tot lui Dalai Lama
că-s un viteaz cu inima la gât,
că numai trupul rochiei de stambă
îmi ţine de frumos şi de urât!
Şi că aştept cucuta lui Socrate...
plătesc, şi eu, cuvântului trimis,
cu-atinsul scump al celor mâini vestale
pe mărul copt şi mult şi interzis!
