Bucătăria africană este una diversă, atât din punct de vedere al ingredientelor, cât şi din cel al tehnicilor de gătit. Devenit continentul în care carnea de vânat se bucură de cea mai mare popularitate, Africa poate fi şi preponderent un continent vegetarian, în multe locuri. Însă câteva elemente sunt clasice şi vor dăinui: alimente native simplu preparate, fierturi pe bază de mălai şi de porumb, folosirea rădăcinoaselor, ospitalitatea şi generozitatea.
Angola
Africa Centrală este o zonă care a primit mai târziu influenţe majore externe, de-abia la finalul secolului 19, fiind în prezent una dintre cele mai tradiţionaliste bucătării regionale ale întregului continent negru. Bananele verzi şi maniocul reprezintă alimentele de bază, din manioc (mai exact din rădăcina acestuia) realizându-se o sumedenie de fierturi care se servesc alături de carne. Aceasta din urmă este obţinută tradiţional şi în principal în urma vânătorii, deoarece creşterea controlată a animalelor în această regiune se află în mare suferinţă, din cauza bolilor. Carnea de vită şi de pui este consumată cel mai mult, din categoria vânatului făcând partea carnea de crocodil, de antilopă sau chiar de maimuţă. Alte vegetale importante şi metodele de preparare: spanac (făcut în special sub formă de tocăniţă, alături de roşii, ardei, ceapă şi de unt de alune), tocăniţă de alune de pământ (făcută cu carne de pui şi cu ghimbir), orez (specialitatea Bambara, un terci făcut din orez, unt de alune şi zahăr).
Benin
O masă tipică a acestei ţări din vestul Africii include fierturi din diferite rădăcini, carne, mirodenii şi o sumedenie de gusturi diferite. Orezul, meiul, sorgul, fasolea neagră, maniocul, cartofii dulci şi rădăcinile de plante sunt principalele alimente ale vestului Africii. Fufu este cel mai comun mod de a fierbe rădăcinile şi include prepararea comună termică a rădăcinilor de manioc sau de yam (foarte asemănător cartofului dulce), a meiului şi a bananelor verzi. Fufu se serveşte alături de supe sau de mâncărurile principale.
Botswana
În sudul Africii se împletesc cel mai bine influenţele europene şi asiatice cu cele locale, indigene. Spre deosebire de alte regiuni, aici carnea este elementul central al unei mese tradiţionale. Carnea de vită este cea mai iubită, urmată de cea de oaie sau de capră. Noţiunea de vegetarian nu este bine cunoscută, deşi consumul de varză, fasole sau de dovleci este cel mai ridicat din toată Africa. Fiecare fel principal este însoţit de un terci tare obţinut din porumb, numit pap, servit cu sos obţinut în urma fierberii cărnii. O masă tradiţională a locuitorilor se compune în prezent din friptură la grătar şi pap. Fiindca producţia de vite este însemnată, şi laptele a devenit un aliment nelipsit de pe mese. Deoarece, în timp, din cauza lipsei surselor frigorifere, laptele se strica repede, a fost nevoie de introducerea preparatelor acrişoare din lapte pe scară largă, astfel că în prezent laptele se consumă în principal sub formă de iaurt sau alte produse similare (smântâna sau unt). Din categoria fructelor acestei regiuni, cele mai populare sunt merele, strugurii, mango, bananele, papaya, avocado, portocalele, piersicile şi caisele. Ca băuturi alcoolice, sudul Africii este dominat de berea de tip european, graţie influenţelor olandeze, şi de vin.
Burkina Faso
Bucătăria din Burkina Faso, o bucătărie tipică vest-africană, se bazeză pe sorg, orez, mei, arahide, porumb, cartofi, fasole, igname şi bame. Carnea este un lux la sate, dar ouăle şi peştele de apă dulce sunt o sursă importantă de proteine. Sosurile sunt nelipsite din dieta Burkinabè. De exemplu "riz gras" este orez amestecat cu sos vegetal, carne şi ulei, iar sosul "gombo" este o tocană pe bază de bame. Sosurile sunt servite de obicei cu tô (un terci tare făcut din făină de mei, sorg sau porumb) sau orez, şi mâncată cu mâna dreaptă. Specialităţile includ brochette (carne friptă în ţepuşă) şi mâncare de pui. În zonele rurale, şobolanul de tufe este considerat o delicatesă. Seminţele copacului néré sunt folosite drept condiment principal în gătitul tuturor sosurilor pentru tô sau orez. Copacii néré nu se taie niciodată de pe terenurile agricole, datorită faptului că seminţele lor negre sunt un ingredient esenţial al fiecărei mese. Seminţele sunt fermentate şi li se dă o formă sferică, numite soumbala sau Maggi Africana (maggi african). Apa este cea mai comună băutură, dar în oraşe sunt de asemenea populare dôlo, o bere de casă din mei, şi bissap, o băutură roşcată facută din florile de hibiscus. Zoomkoom este un suc popular făcut din făină de mei şi apă aromatizat cu ghimbir şi lămâie şi îndulcită.
