Wilma Elles: "Unii mă privesc urât când mă văd pe stradă"

Wilma Elles: "Unii mă privesc urât când mă văd pe stradă"
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Wilma Elles, frumoasa actriţă care, în serialul turcesc „Trădarea”, difuzat de Kanal D, o interpretează pe Caroline Akarsu, amanta personajului masculin principal, a vorbit deschis, într-un interviu, despre rolul ei din serial, despre cât de greu i-a fost să intre în pielea unui personaj negativ, dar şi despre condiţia femeii în societate în Turcia anilor ’60.

Reporter: Caroline Akarsu, personajul căruia îi dai viaţă în serialul „Trădarea”, este unul negativ: femeia frumoasă din pricina căreia se destramă o familie. Cât de greu ţi-a fost să intri în pielea personajului, să empatizezi cu el?
Wilma Elles: Caroline este seducătoare, vicleană, ambiţioasă, genul de femeie care trece peste orice, în dorinţa de a-şi atinge scopurile. Aşa cum bine se observă, ea nu are nicio problemă în a destrăma o familie şi a răni, cu bună ştiinţă, sufletele copiilor acesteia. Nu empatizez cu acest personaj, cu o astfel de personalitate. Deşi nu rezonez cu personajul, pentru mine a fost o adevărată provocare să joc un rol negativ şi am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca acesta să fie veridic în faţa telespectatorilor. Unii fani ai serialului mă privesc foarte urât când mă întâlnesc pe stradă, asociindu-mă cu personajul Caroline, dar nu mă deranjează, meseria este meserie.

Rep: Cum ai descrie triunghiul conjugal din serial? A cui este până la urmă, din punctul tău de vedere, vina pentru care s-a ajuns la apariţia unei a treia persoane, a lui Caroline?
W.E.: Eu sunt cetăţean german şi nu pot intra în pielea unui musulman al acelor vremuri şi nici să judec, dar încerc să am o părere cât mai obiectivă. Din punctul meu de vedere, în astfel de situaţii, bărbatul are cea mai mare parte de vină, indiferent cine a dat startul. Dacă iei în calcul şi perioada în care se petrece această acţiune, Ali nu are nicio scuză în ceea ce face.

 

 

Dar, cu toate acestea, vina întregii situaţii este cumva împărţită, între Ali şi Cemile. Personajul Cemile nu înţelege că bărbatul său nu o mai iubeşte de foarte mult timp, şi nu de când a apărut Caroline, şi că pentru el acea căsnicie este o povară. Existenţa lui Caroline accentuează suferinţa şi grăbeşte despărţirea celor doi soţi, este adevărat. De partea cealaltă, Ali ar fi putut proceda decent în această situaţie, din respect faţă de familie şi copii, şi nu să îşi batjocorească familia de dragul iubitei.

Rep: Dacă ar trebui neapărat, ipotetic vorbind, să alegi între a fi în postura femeii înşelate ori în cea a amantei, pe care ai alege-o şi de ce?
W.E.: Pentru un film, aş alege orice postură. În viaţa reală, niciuna. Pentru interpretarea unui rol mă pot transpune în pielea oricărui personaj. În viaţa reală, dacă mi s-ar întâmpla să fiu pusă în ipostaza de femeie înşelată, aş alege libertatea. Dacă aş simţi că nu mai iubesc, că nu mai sunt una cu bărbatul meu, aş alege, de asemenea, să ies dintr-o relaţie care nu duce nicăieri şi abia apoi mi-aş căuta jumătatea. Nu cred în iubirea care se clădeşte pe suferinţa vădită a altora, mai ales când sunt implicaţi şi copii.

Rep: Serialul „Trădarea” prezintă nu doar drama unei familii, ci şi problemele cu care oamenii, în special femeile, se confruntau în Turcia anilor ’60. Ce ne poţi spune despre acele vremuri şi cum te-ai pregătit înainte de începerea filmărilor pentru a te pune la curent cu toate aceste lucruri?
W.E.: Înainte de toate, a trebuit să studiez bine limba turcă, pentru că ştiam foarte puţine cuvinte. Multe dintre replici le-am învăţat pe de rost. Iniţial nu ştiam foarte multe despre condiţia femeii acelor vremuri, însă, datorită scenariştilor care se documentaseră în amănunt în acest sens, am aflat suficient de multe cât să îmi pot interpreta rolul. Femeia musulmană a acelor vremuri era total dependentă de bărbatul ei, nu avea voie să aibă serviciu şi trebuia să se dedice exclusiv familiei, soţului, creşterii şi educaţiei copiilor. Divorţul era o ruşine cumplită, în special pentru femeie. În ceea ce priveşte relaţiile dintre părinţi şi copii, am aflat un amănunt important: era intolerabil ca vreunul dintre copii să stea necuviincios în faţa părintelui său, darămite să îl contrazică pe acesta.

Rep: Pe vremea aceea, divorţurile erau sancţionate de societate. Care erau variantele pe care o femeie le avea atunci când, dintr-un motiv sau altul, se simţea nefericită în căsnicie?
W.E.: Singura variantă ok, din ce am observat eu, era ca femeia să pretindă în faţa celorlalţi că e bine, că familia e stabilă şi că ea face totul pentru acest echilibru. Nefericirea femeii nu interesa pe nimeni, iar fericirea femeii consta atunci în a avea un soţ, că îl iubeşti sau nu era mai puţin important, dar trebuia să îl respecţi, să ai copii şi să te dedici exclusiv creşterii şi educaţiei lor. Poate de aceea şi Ali este un „curajos” atunci când alege să divorţeze pentru că nu îşi mai iubeşte soţia.

Rep: Cum crezi că ar fi fost viaţa ta dacă ai fi trăit atunci… în anii ’60? Te-ai fi conformat sistemului sau ai fi încercat să schimbi ceva?
W.E.: Dacă aş fi trăit în perioada aceea, viaţa mea ar fi fost un calvar, cred, pentru că sunt o fire independentă. Cred că aş fi încercat să schimb ceva. Dacă observaţi, în „Trădarea”, nu toate femeile empatizează cu Cemile şi simplitatea pe care aceasta o afişează, ci există o categorie care aprobă eleganţa şi puterea de seducţie pe care le afişează Caroline. Cred că aş fi militat pentru o „eliberare”, o emancipare a femeii… Aş fi căutat susţinători şi aş fi luptat pentru libertatea femeii.

Sursa: agentiadepresamonedena.ro

CITEŞTE ŞI: VEDETE/ Delia, Andreea Banică şi Sore - FOTOGRAFII CONTROVERSATE pentru a câştiga la Media Music Awards

Citit 3611 ori Ultima modificare Vineri, 05 Septembrie 2014 19:37

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.