Povestea roţilor de brânză acoperite de un strat alb de mucegai se pierde în istoria de secole a producătorilor de lactate din Franţa Evului Mediu, relatează stylereport.ro. Se ştie însă că, undeva în jurul anului 774, Împăratul Carol cel Mare s-a nimerit la o mănăstire din Meaux, în regiunea Brie, la 60 de kilometri de Paris. Aici a gustat pentru prima dată din sortimentul special, iar satisfacţia lui a ajuns însemnată în cronicile vremii. Noua descoperire devenea un element nelipsit din meniul zilnic. Tot istoria populară spune că în 1792 acelaşi tip de brânză a dus la prinderea fugarilor Ludovic şi Maria Antoaneta, surprinşi de o bruscă poftă de a mai mânca o singură dată Brie alături de un vin bun de Burgundia.
Confirmarea definitivă a valorii sortimentului a venit în 1814 când, în timpul Congresului de la Viena, s-a iscat o dispută legată de producătorul celui mai rafinat tip de brânză. În urma discuţiilor a urmat o masă în timpul căreia au fost comparate cele mai importante sortimente din Europa, fiecare ambasador fiind invitat să-şi aducă cu el „motivul” mândriei naţionale. La final, Brie de Meaux a ieşit câştigătoare, iar distincţia de „Regină a brânzeturilor” i-a adus un renume important pe tot continentul. La acest moment cele mai apreciate tipuri de Brie sunt Brie de Meaux şi Brie de Melun, ambele certificate D.O.C. (Document of Compliance - Documentde conformitate) în 1980.
Obsesia regilor şi, implicit, a gastronomiei franceze pentru brânza Brie o scoate în faţa celor peste 400 de referinţe existente în Franţa, conducând spre un titlu previzibil: regina brânzeturilor franceze.
Modul de preparare
Procesul de fabricaţie original mai e folosit în doar câteva ferme din Franţa, fiind lent şi sensibil la diferenţele de temperatură şi umezeală, se precizează pe stylereport.ro. Fiecare „roată” de Brie are un diametru de 35 - 37 cm şi o greutate de 2,5 - 3 kg pentru obţinerea căreia se folosesc aproximativ 25 l de lapte exclusiv nepasteurizat. După adăugarea unui cheag natural, laptele se încălzeşte la o temperatura de 37 de grade şi, după legare, este pus în forme cu ajutorul unei strecurători numite „pelle a Brie“.
Tratarea cu mucegaiul special are loc după 18 ore de aşteptare, timp în care brânza a prins consistenţa căutată. Se adaugă Penicilium candidum, acelaşi tip de mucegai folosit şi pentru obţinerea brânzei Camembert şi înrudit cu sursa penicilinei şi se aşteaptă între şase şi opt săptămâni. Într-un beci răcoros, foarte bine ventilat, Brie dezvoltă coaja albă şi un miez untos de culoare galben deschis.
Fructele o pun în valoare
Consumul brânzei Brie se face întotdeauna la temperatura camerei. De aceea, înainte de servire, brânza trebuie lăsată să se încălzească 30-60 minute după scoaterea din frigider. Cel mai simplu, Brie se mănâncă alături de fructe care îi pun în valoare textura cremoasă şi gustul uşor dulceag, asemănător cu al unei ciuperci coapte.
Se combină bine cu cireşe uscate, merişoare, struguri, pere sau piersici, dar poate fi servită şi alături de nuci, fistic, alune şi acaju precum şi aşezată peste un biscuite sau o pâine cu coajă. Mâncatul sau nu al învelişului mucegăit e o chestiune de alegere, dar e bine de ştiut că este într-adevăr comestibil.
În variante mai complicate, brânza Brie se coace cel mai adesea, fiind servită cu usturoi sau sosuri dulci din fructe. Indiferent de modalitatea de servire este recomandat un vin cu o aciditate uşor crescută sec precum Pinot Blanc, Riesling sau Chardonnay. Un Merlot sau un vin provenit din Bordeaux sunt la fel de recomandate.
