În lunile din urmă, câteva publicaţii şi un fim plasat în mediul virtual au produs o mare emoţie în rândul celor care sunt convinşi că dacii au fost creatorii culturii europene şi că noi „nu suntem urmaşii Romei”!
Subiectul nu este deloc nou. În anii '80, el a fost „fabricat” din tot soiul de fragmente mai vechi, unele din secolul al XIX-lea, la care se adăugau elucubraţiile unei persoane (Iosif C. Drăgan) stabilite în Italia. A rezultat un „curent” care susţinea că daco-geţii, ca ramură a „marelui neam tracic”, au fost creatorii unei civilizaţii de excepţie la nivelul Europei antice. Mai mult, că daco-geţii, într-un anume moment, au reuşit crearea unui stat centralizat sub regele Burebista.
Problema izvoarelor
Susţinătorii opiniilor potrivit cărora dacii/geţii au fost creatorii civilizaţiei romane amestecă date din diferite epoci istorice, la o distanţă de cel puţin 3-4000 de ani unele de altele, inserează tot soiul de texte care n-au nimic în comun cu istoria noastră, încercând să transmită sentimentul unei „continuităţi”. Un prim caz este cel legat de aşa-zisele tăbliţe de la Tărtăria, considerate drept „prima scriere” din istoria umanităţii, atribuite unei populaţii pe care nu o cunoaştem absolut deloc, dar care se plasa, în timp, în neolitic! De altfel, trebuie spus că cercetările de la Tărtăria abia dacă au început (prin anii '60!) şi au fost... abandonate. Trebuie spus, apăsat, că populaţiile neolitice - cel puţin cele din arealul nostru istoric - nu au lăsat scris absolut nimic, că aşa-zisele texte de pe tăbliţele în cauză pot fi orice, inclusiv ornamente pentru nişte pandantive, după cum par cel puţin două dintre artefacte. Odată cu pătrunderea populaţiilor indo-europene, din care se presupune că au făcut parte tracii (deci şi geţii şi dacii), culturile neolitice cam dispar. Şi odată cu ele, desigur, şi „prima scriere” din istorie.
Herodot şi geţii
Istoricul grec Herodot este primul care-i aminteşte pe cei consideraţi drept unii dintre stămoşii noştri îndepărtaţi. O face prin anul 514 î.Hr. El îi numeşte drept „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Până aici nimic ieşit din comun. Numai că dacă cineva ar avea curiozitatea să vadă unde locuiau tracii ar avea o surpriză. De asemenea unde erau plasate unele dintre triburile desemnate drept geţi. De altfel, istoricul grec nu-i plasează în spaţiu pe geţi, după cum nu ne spune nici dacă aşa îi denumeau grecii pe băştinaşi sau aşa îşi spuneau ei înşişi. Ştim însă că Herodot nu a călcat niciodată prin părţile, să le zicem, dobrogene, ale Mării Negre. Ca atare, nu ştim dacă geţii în cauză locuiau undeva la sud de Dobrogea de astăzi, în Dobrogea sau undeva prin sudul Basarabiei.
Cine erau dacii
Denumirea, se spune, apare în izvoarele de limbă latină. Or, la data la care romanii intrau în contact cu dacii (sec.I d. Hr) în conştiinţa lumii vechi erau cunoscute populaţiile din zona Mării Negre - printre ei şi geţii. Atunci de ce au simţit romanii nevoia să-i numească altfel pe autohtoni? De ce nu i-au numit geţi? Singura explicaţie cât de cât logică este că ei înşişi, dacii, se denumeau ca atare, denominaţie preluată de către sursele romane. Deci daci, nu geţi, nici daco-geţi.
Cel care vorbeşte primul despre daci a fost Strabon. El afirmă că dacii şi geţii vorbesc aceeaşi limbă. De aici s-a tras concluzia că dacii şi geţii sunt unul şi acelaşi... popor! Dincolo de această constatare, trebuie spus că tot sursele istorice cât de cât credibile spun că dacii şi geţii trăiau organizaţi în peste 100 de triburi. Ca de altfel şi alte populaţii ale Europei vremii, precum celţii, germanii, sarmaţii, ilirii etc. Niciuna dintre populaţiile amintite nu s-a constituit însă într-un popor, cu atât mai puţin unitar, ca să nu mai pomenim de existenţa unei aşa zise conştiinţe comune de neam.
Celţii, prezenţă masivă pe teritoriul nostru
Cercetarea de teren este extrem de precară, fără continuitate, fără a fi sistematică decât în puţine cazuri. Să luăm, spre exemplu, cercetările din zona Munţilor Orăştiei, mai concret de la Sarmizegetusa Regia. Ştie cineva ce s-a întâmplat cu materialele prelevate de acolo în anii '70-'80 care zăceau până prin anii '90 în pachete nedesfăcute într-un colţ al Muzeului de Istorie al Transilvaniei? Dar despre Sarmizegetusa s-au scris tomuri întregi! Asta deoarece a fost „decretată” drept „capitala statului dacic”. Fără nicio bază reală.
Au fost lăsate în afara discuţiei prezenţa unor populaţii (triburi) cum ar fi cele ale bastarnilor (germanici), prezenţi pe o perioadă de sute de ani în zona Moldovei centrale. Total ignoraţi ca prezenţă, deşi a fost una masivă, au fost şi celţii. În conformitate cu datele arheologice certe, celţii care au început să pătrundă pe tritoriul „dacic” au fost prezenţi masiv în următoarele areale: zona de nord-vest pe Tisa superioară, zona Aradului, între râurile Tisa, Mureş, Crişul Alb, aproape întreg bazinul transilvănean (dovadă fiind numeroasele necropole celtice de pe cursurile Mureşului, Târnavelor, Someşului şi Oltului) şi Oltenia de sud-vest. Dacă arheologia ne oferă tabloul prezenţei alogene, mai ales a celei celtice, în spaţiul dacic după cum am arătat mai sus, unde erau dacii, geţii? În linii generale, prezenţa lor este de necontestat în zona de centru a Munteniei, sudul Moldovei şi nord-estul Munteniei, spaţiul dintre Olt-Dunăre şi Carpaţi, până în sudul Transilvaniei şi sudul Transilvaniei, mai ales pe valea Mureşului, cu extensie în Banat.
Sursa: historia.ro
