Mă străduiesc să uit că mă uit într-o nenorocire de LCD, mare cât crucea nebunului şi încerc să mă concentrez pe rubrică. Am de făcut o rubrică, iar asta este cea mai ipocrită scuză pentru care mă uit eu la tv. Scriem despre emisiuni, filme, muzici, vedeţi, lucruri care apar la televizor. (Lucruri şi oameni în nările cărora, până mai ieri, nu aveam impresia că mă holbez – că tot veni vorba…).
De ce
Sună ca o critică, dar nu este decât uimire: de ce vă cumpăraţi LCD-uri? Ca să nu vă mai placă să vă uitaţi la tv? Ca să aveţi motiv să ştergeţi mai des praful? Ca să fiţi bogaţi şi trendy? Ca să vă plângeţi că toate imaginile sunt deformate? Ca să faceţi febră musculară la gât, de atâta bâţâit stânga-dreapta, în căutarea subtitrării?
Dacă de mâine, în locul televizoarelor, a plăşmilor şi a LCD-urilor vor apărea solniţe vorbitoare sau şosete wireless – ne vor trebui, nu? Vor fi necesare? Vor fi vitale!
???
Oricât aş fi de exasperată, lucrurile nu au sens dacă nu îl exasperezi şi pe celălalt. „Ai văzut că se vede aşa? De ce se vede aşa? Şi nu se poate face nimic?!?”. Cu alte cuvinte – de ce nu îţi baţi capul să îmi rezolvi mie problemele mele? Nu că astea ar fi cele reale, dar sunt de 1.000 de ori mai drăguţe decât acelea.
„Pentru tine”
La a infinita insistenţă, am aflat: „Pentru tine am luat LCD-ul. Ştii că eu nu mă uit la televizor”. … Ah, da?, am întrebat copleşită după o nespecific de lungă tăcere. Mai avea rost să încerc să o dreg? Mmm, şi eu am zis că nu, aşa că am dat-o pe cinstite: „Poate că dacă ne batem capul, îi găsim un sens şi lui LCD ăsta!”. Cică te obişnuieşti cu el! Cică ajunge să îţi placă.
Mufă avangardistă
Am început prin a-l lăsa să meargă singur, în camera vecină. I-am luat chiar şi un cablu scump, exagerat de scump, pentru a-l lega la receiver. Mă rog, cablul nu funcţionează, LCD-ul bate receiver-ul la mufe ciudate, dar rămâne un super accesoriu.
Cel mai mult mi-a plăcut când am putut să stau în faţa lui, cu un castron de cereale în braţe, sprijinită de omul-surpriză. Nu m-am uitat deloc că personajele sunt prea late şi că transmisia pare făcută de pe Marte. Ca să fiu cinstită, nici măcar atunci nu m-am uitat la LCD, pentru că mă convinsesem între timp că nu bietul ecran era vinovat de vreo deformare. Fie ea mai veche sau… mai nouă!
