Să vă spun câteva vorbe despre o pradă din Grecia, un vin specific insulei Santorini, un assyrtiko produs de o cramă privată, Argyros, înfiinţată în 1903 şi stăpânită şi astăzi de aceeaşi familie.
Viile tradiţionale din Santorini sunt spectaculoase din pricina metodei unice de conducere a viţei de vie, numită "koulara". Nu există spalieri, araci sau alte asemenea accesorii. Via este condusă în cerc, până când se formează un soi de "coş" care protejează planta de vânturile puternice şi contribuie la păstrarea umidităţii şi a apei de ploaie (atâta cât există în renumita insulă vulcanică). Un alt aspect interesant e faptul că viile din Santorini sunt rezistente la filoxeră, geologia particulară a insulei nefăcându-le primitoare pentru ignobila insectă.
Aşadar, vinul ne este livrat în gama "Estate Argyros", preţuit la vreo 12 euro, are 13,5 la sută alcool, iar 20 la sută din vin a stat şase luni în lemn. Are o culoare frumoasă, strălucitoare, auriu deschis cu reflexii verzui, şi de la primul contact olfactiv descoperi că vinificatorul a reuşit să exploateze inteligent impresia turistului oenologic despre Santorini. Avem o mineralitate evidentă de pietre şi nisip ud, un iz salin, tuse delicioasă de piersică, coajă de lămâie şi ierburi aromatice. Gust cu o aciditate mare şi textură proaspată, fără a-i lipsi o tusă cremoasă, fructată de piersică şi coajă de lămâie conservată, uşor picantă pe final. Un vin foarte bun şi care dă impresia de diferit. Consider că are şi un potenţial mediu de învechire - 86 de puncte.
În final, vă conjur, mai ales că mulţi dintre dumneavoastră vă veţi petrece vacanţa în Grecia, să încercaţi cât mai multe vinuri locale, pentru că există o somelarie culturală, o alăturare a specificului. Peştele proaspăt, mediteraneean, măslinele, feta, uleiul de măsline extravirgin, căldura risipitoare, vânturile marine, calde, plajele fie ele pietroase, sălbatice, fie acoperite de un nisip arzător, toate conspiră împreună cu vinurile locului şi le fac mai demne de apreciat. Deci, curaj, deschideţi portofelul şi plătiţi-vă porţia de cunoaştere senzorială, mustoasă şi nemijlocită a Greciei.
Aromânia Mare
Vorbeam zilele trecute despre acest vin grecesc. Ei bine, iată că 2-3 euro mai sus stă un alt vin de masă, de data aceasta din Grecia continentală, din orăşelul aromân Metsovo, din Epir, vechi punct de transhumanţă al strămoşilor noştri, cărora grecii le spun vlahoi. Puteţi activa fişierul mândrienaţională.exe dacă simţiţi nevoia. Azi, oraşul e o foarte chic staţiune montană şi numai locuitorii foarte în vârstă s-ar putea înţelege cu machidonii din România.
Vinul este produs de Katogi&Strofilia. Vinăria a fost şi este proprietatea celei mai ilustre familii din Metsovo, anume Averoff, aromâni care au dat patriei adoptive o serie continuă de politicieni, oameni de cultură sau mari oameni de afaceri, printre cei mai notabili fiind George Averoff (1815-1899) şi Evangelos Averoff (1910-1990).
Sticla are o etichetă rustică, plăcută ochiului de turist. E un blend de 60 la sută Cabernet Sauvignon şi restul Agiorgitiko. E un vin maturat 12 luni în baric şi şase luni în sticlă, deci bănuieşti dinainte că nu e un vin de masă obişnuit, asta dacă preţul nu ţi-a transmis această informaţie. Bănuiesc că proporţia mare de cabernet l-a tras în afara unei indicaţii geografice. Şi vinul se comportă ca un cabernet: tabac, flori, fructe negre, coacăze şi afine, puternic condimentat cu tanini fermi şi piper cât cuprinde. Nivelul de alcool (13 la sută) e bine ascuns.
Are o structură mult mai serioasă decât încadrarea legală şi un potenţial de învechire mediu, ceea ce pentru un vin de masă din 2008 e deja destul. Mi-a plăcut foarte mult, e genul de vin neobrăzat, ferm, sălbatic, dar, cu toate astea, băubil. O recomandare sigură, mai ales că e de găsit aproape peste tot în Grecia! 85 de puncte.
Date tehnice/ Grecia, patria... vinului
În 2010, Grecia a fost cel mai mare producător de bumbac din Uniunea Europeană (183.800 tone) şi de fistic (8.000 tone) şi s-a clasat pe locul al doilea la producţia de orez (229.500 tone) şi de măsline (147.500 tone), pe locul trei la producţia de curmale (11.000 tone) şi migdale (44.000 tone), tomate (1.400.000 tone) şi pepeni (578.400 tone) şi pe locul al patrulea la producţia de tutun (22.000 tone).
Insula Santorini are o istorie aparte, datorită activităţii vulcanilor care au îngropat-o în lavă în anul 1650 îHr. Partea bună a acestei catastrofe a fost faptul că a creat un substrat pedologic ideal pentru cultura viţei de vie. Şi forma de tăiere a acestor vii este aparte, viţele fiind conduse sub forma unor coşuri, care le protejează astfel de vânturile mai puternice. Printre producătorii locali găsim crama Boutari Fantaxometocho, la sud de Heraklion, Crama Sigalas, situată în oraşul Oia, care practică viticultura ecologică, şi Gaia Wines, cunoscută pentru producţia de vinuri doar din soiuri greceşti precum Thalassitis, produs din Assyrtiko.
Regiunea macedoneană produce cele mai vechi şi fine vinuri greceşti. Cel mai renumit soi de aici este Xinomavro. Vinurile roşii obţinute din Limnio sunt vinuri fructuoase şi generoase, cele albe obţinute din Roditis, Malagousia, Assyrtiko şi Athiri sunt vinuri proaspete, cu arome lejere. Printre cele mai cunoscute vinuri din această regiune sunt Naoussa, Goumenissa şi Amindeo.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro
CITEŞTE ŞI: În vizită la cramă: VINURI NOI şi muzicanţi vechi (da' buni!)
