Sper din toată inima să devină o tradiţie ceea ce s-a petrecut sâmbătă, 30 mai, întreaga zi, în Grădina publică: o călătorie în timp, gustată de public! Costume de sfârşit de secol XIX, maşini de început de secol XX, bere Ploll, bragă şi covrigi, plăcinte şi muzică, într-un eveniment care a ţinut de la ora 10,00 la 21,00, intitulat „La pas prin Grădina Publică - în Galaţii de altădată”, eveniment organizat de Direcţia Judeţeană pentru Cultură în parteneriat cu Primăria, Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, teatrele gălăţene, Muzeul de Artă şi multe ONG-uri gălăţene. De multă vreme, asociaţiile gălăţene care şi-au propus să ne salveze viitorul prin salvarea trecutului fac astfel de lucruri excelente! Acum li s-a alăturat, în ultima clipă, şi asociaţia Tradiţia Militară din Brăila, fără de care s-ar fi pierdut ceva din strălucire: ea a asigurat uniformele de epocă. Ce lucruri frumoase pot face, iată, împreună, gălăţenii şi brăilenii!
Aş spune însă celor care se tot plâng că “la noi nu se întâmplă nimic”: bre, înainte de a aştepta de la alţii, implică-te! Aşa cum au făcut de pildă organizatorii, cei de la Direcţia Judeţeană de Cultură, care şi-au îmbrăcat uniforme şi haine de epocă - directorul Cătălin Negoiţă şi consilierul Marus Mitrof. L-am văzut în uniformă şi pe muzeograful Valentin Bodea, cel care scrie despre casele de patrimoniu. Şi ziarista Angela Ribinciuc a venit în rochie de epocă. Am văzut şi costume populare, după moda impusă de regina Elisabeta…
Prezenţa publicului la grădină a fost peste aşteptări, dar sub posibilităţi! Nici măcar etniile evocate cu atât drag atunci când vorbim despre fostul port cosmopolit nu au fost toate în păr, paradoxal, au venit în schimb trupe din ţară: ruşii lipoveni din Brăila, turcii din Constanţa, armenii din Gherla, ucrainenii din Tulcea, evreii de la Bucureşti, grecii din Galaţi. Doar gălăţenii să fi fost mai mulţi!
Am surprins reproşuri făcute celor care au fost prezenţi peste zi la concerte, la teatru, de către cei care au asistat dimineaţa la o incredibilă mânuire de arme (şi periculoasă, căci puştile aruncate în aer, răsucite ca de nişte jongleri, erau dotate şi cu... baionete !) Fiecare credea că doar ceilalţi au pierdut ceva! Inclusiv Imnul ţării din vremea regalităţii: „Trăiască regele”, pe versurile lui Alecsandri („Trăiască Regele/ În pace şi onor/ De ţară iubitor/ Şi-apărător de ţară.”), muzică inclusă de Enescu în „Poema Română”.
Primarul şi-a făcut campanie electorală! Emoţionantă mi s-a părut şi prezenţa primarului Galaţiului, în persoană, la această manifestare. Îmbrăcat şi el la frac şi purtând joben, ne-a anunţat că suntem în anul de graţie 1894 şi că este, auzi, la al patrulea mandat de primar. Ne-a spus că îl cheamă Constantin Ressu, că este avocat şi mi-am amintit că a fost şi directorul redutabilului ziar „Poşta”, unde a lucrat şi ca gazetar, alături de istoricul ţinuturilor Covurluiului, Moise N. Pacu. M-am dat mai aproape şi, ce să vezi? Era de fapt actorul Vlad Vasiliu, care cita din discursurile „pe bune” ale primarului care nu a tăiat, ci a pus teii de pe Domnească: „Când l-aţi votat primar pe Hagi Necula, un comerciant, ce v-a promis piei de cloşcă, ce-aţi dobândit? Dar când a venit fostul perceptor fiscal Andreiaş Panaitescu? Şapte piei a luat, şi ce v-a dat?” - s-a stropşit la alegătorii de altădat´ domnul Ressu, părintele pictorului Camil, primarul care a transformat un loc viran în Grădină Publică, cu parc englezesc, cu fântâni arteziene, cu lac şi grotă, cu bufet şi popicărie, întărind malul dinspre Brateş, care s-a surpat însă după 1990, Ressu adăugând: „În cele trei mandate, am comandat lucrări de pavaj pentru străzile Galaţilor. (Am adăuga noi: primarii de după ´90 n-au reuşit să… strice toate străzile lui Ressu şi să-i taie toţi pomii!) La insistenţele mele, Compania Apelor a montat în 1889 14 fântâni publice. Când Majestatea Sa, regele Carol - ţine-l Dumnezeu - a venit la Galaţi cu prinţul Ferdinand, i-am prezentat un raport privind situaţia oraşului nostru. Ni s-a promis tot sprijinul. De atunci au început lucrările de amenajare a pieţei centrale botezate de Consiliul Comunal cu numele concetăţeanului nostru (de fericită amintire) Costache Negri". Chiar, când om da din nou nume potrivite locurilor?
