Muzica rock şi vinul. Ciabi Zaharia şi Băbească neagră 2013

Muzica rock şi vinul. Ciabi Zaharia şi Băbească neagră 2013
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Sunt vinuri a căror "radiografie" îmi ia foarte mult timp. Nu pentru că ele însele ar avea ceva complicat, care să necesite "analize" îndelungate, ci pentru că mă pierd în excursii metanarative, ca să zic aşa. Bunăoară, gândindu-mă la această băbească neagră de la M1, un vin cu adâncime, aproape un pinot burgund uşor cam apăsat de picanteriile stejarului, în egală măsură jovial şi serios, ca un Buster Keaton al lumii vinurilor, cu aromatică "rurală", pământoasă, cu fructe roşii şi taninuri eterice, vanilie şi scorţişoară, m-am scufundat în anacronica lume a rockului romanesc de anii '60. Din mimetismul beat-ului britanic n-au scăpat prea multe nume. Unde mai pui că muzică rock nu exista oficial în România. Existau doar "formaţii de chitare electrice" sau formaţii "vocal-instrumentale".

Foarte multe din piesele cântate atunci de Sfinţii, Sincron sau Sideral erau "prelucări", ca să nu le zicem "reluări" după Beatles, Kinks etc. Chiar dacă versurile erau în limba română, pentru că aşa cerea sistemul. De altfel, eroul nostru de azi şi-a început cariera prelucrând versurile pieselor celebre, dând naştere unui întreg curent. Versurile, deşi erau în limba română, nu aveau nicio noimă, în afară că aduceau fonetic destul de tare cu originalul englezesc. Astfel, cu ceva doză de umor,  "It's Been a Hard Day's Night" a devenit “Vezi bine, gard des n-ai”,  "Oh, Carol" = „Ogarul”, "Eleanor Rigby" = „Elin oribil”, "Penny Lane" - „Popa Nan” (mai târziu interpretată de Mircea Vintilă) şi (preferata mea) "Bungalow Bill" care adevenit „Nenea Virgil”.

Dorin Liviu Zaharia (1944-1987), zis şi Ciabi, a fost un personaj "larger than life", mai ales în contextul "noir" al epocii. În tinereţe, la începutul anilor ‘60, a purtat o "creastă" a la Chubby Checker (de unde i se trage şi porecla ), pentru a sfârşi decada sub aspect de ascet, pletos, bărbos şi purtând o cămăşoaie populară (fără pantaloni). Tot de atunci începe prietenia de-o viaţă cu Ioan Petre Culianu. Iată o mărturie a lui Andrei Oişteanu: "L-am cunoscut pe Chubby în plină „con­tracultură“ hippie, la un concert rock, la Sala Palatului din Bucureşti. Era al doilea fes­tival naţional de muzică rock, organizat de Clubul Arhitecturii în perioada 10-17 mai 1971. El cânta, cu trupa Olympic ’64, o operă rock intitulată Karma Kaliyuga („Karma, Karma, priveşte-te: cerul co­boară!/ Karma, Karma, poţi fi şi fecior şi fecioară?“). Pentru toţi cei care l-au vă­zut şi auzit a fost o apariţie de neuitat. Un sihastru desculţ, cu o siluetă fragilă, pur­tând o cămeşoaie ţărănească albă, lungă pâ­nă la glezne, cu barba şi părul vâlvoi. Sco­tea sunete neverosimile, înalte, inten­se, pătrunzătoare, cu o frecvenţă acută, ca­re ar fi disturbat probabil zborul lili­e­ci­lor. În pauzele dintre cântecele care com­puneau opera rock, actorul Gelu Colceag re­cita poeme de Rabindranath Tagore. Chubby a cântat, printre altele, un soi de ba­ladă pă­gână, compusă de el, intitulată “A po­go­rât din cer o cerşetoare”. Cânta şi arăta ca un ascet, el însuşi pogorât cu hâr­zobul din cer. Un spectacol halucinant pen­tru spec­tatori şi scandalos pentru re­pre­zen­tanţii cenzurii comuniste, activişti UASCR şi se­curişti în civil, care se agitau prin culise şi prin sală. Prestaţia lui Chubby a fost per­ce­­pută de „ei“ ca fiind un sacrilegiu ritual pe­trecut chiar în „templul“ congreselor PCR."

Muzical s-a produs ca membru din formaţia Olympic ‘64 şi mai apoi sub nume propriu, semnând muzică de teatru şi film. Cu Olympic a compus şi interpretat două "opere" rock: “Decameronul focului alb” şi “Karma-Kalyoga”. Mult succes să le găsiţi! Singurele înregistrări de studio sunt din 1969 sub forma unui single, cu două melodii, folk-rock, una din ele cu puternică amprentă folclorică.

Desigur, când ne gândim la etno-rock primul nume care ne vine în minte este Phoenix, însăPhoenix a virat spre acest stil abia în 1972, cu "Cei care ne-au dat nume", ca urmare firească a adaptării la tezele ceauşiste din '71, care interziceau orice asemănare cu mesajul decadent din occident. Pentru Dorin Liviu Zaharia aplecarea spre folclor a venit mai devreme şi mai natural, dar n-a fost captiv curentului.

Altfel, dintre compoziţiile sale interpretate de alţii, cea mai celebră este "Vinovaţii fără vină", pe care Vintilă, Pittiş & Co. au putut-o înregistra abia după revoluţie, odată cu proiectul Pasărea Colibri.

Discul single Olympic '64 e unul din rarele cazuri din muzica românească în care creaţia a avut un impact indirect asupra publicului. Adică n-a fost de circulaţie foarte mare, însă mulţi artişti au fost influenţaţi de el, preluâd ceva din mesaj şi stil în propriile lor creaţii. De exemplu, ma îndoiesc că acest single n-a contat pentru direcţia pe care au ales-o Mondial sau Phoenix.

Piesa pe care v-o propun astăzi, tot ca să ne întoarcem la rădăcini, la un pahar de băbească de Murfatlar, este b-side-ul discului, o compoziţie complet originală, intitulată "Ziua bradului de Noapte" - poate fi găsită pe internet, pe YouTube. Prima oară o să vă pară monotonă şi cu versuri stranii. Eu zic s-o ascultaţi de mai multe ori, pentru că nici un pahar de băbească nu va fi de ajuns.

Băbească neagră 2013 Arezan - 41 de lei (vindor.ro), 85 de puncte.

George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.

Citit 3008 ori Ultima modificare Marți, 29 Septembrie 2015 17:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.