Cele mai recente cercetări în istoria canabisului susţin că nomazii din civilizaţia Yamna , care au venit în Europa din stepele estice acum 5000 de ani, au adus cu ei nu doar metalurgia şi (poate) primele limbi indoeuropene, ci şi canabis, în primul negoţ transcontinental cu această plantă.
Cercetătorii au ajuns la această concluzie după ce-au analizat urmele arheologice şi de paleomediu ale fibrelor de canabis, polen şi achenă în zone din Europa şi Asia de Est. Savanţii germani au stabilit că planta de canabis nu a fost folosită sau domesticită pentru prima dată în China sau Asia Centrală, aşa cum se credea până acum. În schimb, ea era utilizată în Europa şi Asia de Est cam în aceeaşi perioadă de timp, acum 11.500-10.200 de ani.
Potrivit cercetătorilor, canabisul s-ar fi dezvoltat ca o componentă naturală a vegetaţiei încă din Holocenul timpuriu, iar oamenii i-au descoperit rapid versatilitatea, folosind-o ca leac, sursă de hrană, pentru realizarea de textile, dar şi pentru efectele halucinogene.
Însă în timp ce în Eurasia de Vest, oamenii au folosit în mod regulat planta de-a lungul mileniilor, în Asia de Est există puţine dovezi arheologice care să ateste folosinţa timpurie a canabisului. Situaţia s-a schimbat la începutul Epocii Bronzului, în urmă cu 5000 de ani. Specialiştii au găsit dovezi care arată intensificarea folosirii plantei în Asia de Est la acea vreme. Această creştere ar putea fi asociată cu stabilirea unei reţele de schimb trans-eurasiene prin zona stepei – mai exact, civilizaţiile nomade au început să facă negoţ cu canabis.
Dovezile arheologice arată că populaţiile antice fumau canabisul, deşi este posibil ca acest obicei să fi făcut parte doar din anumite ritualuri religioase.
sursa: historia.ro
