* Legendă a navigaţiei pe Dunăre, remorcherul cu zbaturi „Cetatea”, cu o istorie de peste un secol, a fost lăsat pradă hoţilor şi ruginii * Nava a supravieţuit în trei războaie, dar nu şi evaluării pentru a fi inclusă în patrimoniul cultural * Soarta navei va fi decisă de conducerea AFDJ Galaţi *
După ce timp de aproape un secol a vegheat la buna desfăşurare a traficului pe Dunăre, după ce a trecut prin trei războaie de anvergură, nava „Cetatea”, aflată în prezent în patrimoniul AFDJ Galaţi, este „o legendă” a navigaţiei fluviale.
Este una dintre puţinele nave cu aburi şi zbaturi ce au mai rămas nu numai în România, ci pe tot cursul Dunării. Din păcate, este „o legendă” care are toate şansele să sfârşească la fier vechi. Vicisitudinile vremii, indiferenţa şi jaful au fost „duşmanii” ce au asediat „Cetatea”. Cuprinsă de rugină, socotită la modul oficial o simplă hoaşcă, nava este la un pas de a fi pierdută pentru totdeauna.
La trecutu-ţi mare, jalnic viitor
Marinarii vechi încă îşi mai amintesc de „Cetatea” - un remorcher ce a văzut lumina zilei în Şantierul Naval Turnu Severin, tocmai în 1903. Era vremea motoarelor cu aburi, a imenselor zbaturi ce despicau apele Dunării. Alte vremuri!
Nava şi-a petrecut anii din urmă la AFDJ Galaţi, până când, „demodată” fiind, în 1982 a fost „trasă pe dreapta”, pe un canal de lângă Giurgiu, loc în care se află şi în ziua de azi.
În 1987, într-un raport tehnic se scrie sec: „starea generală a navei este nesatisfăcătoare, nemaifiind aptă pentru navigaţie”. Lăsată practic în părăsire, nava a fost prădată de hoţii în căutare de metale pentru „reciclare”, se zice că tot „nişte oameni de bine” au stârnit şi un incendiu la bord.
Cert este că fără un echipaj care să o apere, „Cetatea” a căzut treptat în ruină. AFDJ Galaţi a făcut un apel la toţi cei ce, într-o formă sau alta, aveau un interes în salvarea navei.
„De prin 2000 - 2001 s-a pus problema recuperării navei. Au fost fel de fel de propuneri. Nu numai de la noi. Au fost şi nemţi, şi elveţieni. În primul moment, toată lumea era foarte entuziasmată, apoi, când vedeau cât de degradată este nava, dădeau înapoi. Practic, în momentul de faţă, numai o minune mai poate salva nava. Ceva gen milionar excentric, dispus să investească pentru a salva această navă…”, ne spune Ovidiu Cristoloveanu, actualul director comercial al AFDJ Galaţi.
Mărturii peste timp
Privind ruinele cuprinse de rugină ale „Cetăţii”, aproape că nu-ţi vine să crezi că ai în faţă un martor al istoriei. Într-un raport al AFDJ Galaţi se arată că nava a supravieţuit războiului balcanic din 1913, Primului Război Mondial, celui De-al Doilea Război Mondial, dar şi câtorva recesiuni economice.
De la Galaţi la Sulina sau de la Galaţi la Giurgiu, nava era cunoscută în toate porturile Dunării de Jos drept cea menită să marcheze drumul drept pentru cei ce străbăteau fluviul. Dar şi din timpul războaielor se păstrează mărturii emoţionante legate de destinul acestei nave.
Iată câteva fragmente din jurnalul de bord al navei întocmit de Constantin D.Tomescu, în 1913, în timpul Războiului din Balcani:
- 2 August, 1913 - "Am ajuns la Turnu Măgurele şi am primit ordine, de la Divizia de Transport Naval, să ducem câteva materiale de la Măgurele la Bechet. Ploaia ne-a împiedicat toată noaptea să ajungem."
- 3 August, 1913 - "Am încărcat pe barje un număr mare de materiale pentru pod. Plecăm în amonte. O furtună puternică ne-a ţinut în loc, dar seara am ajuns la Bechet."
- 4 August, 1913 - "Lucrările la pod au început."
- 5 August, 1913 - "Pentru că CETATEA oferă un oarecare confort, toţi observatorii militari sunt trimişi să se îmbarce. Au venit ofiţeri superiori din Franţa, Spania, Italia, Germania şi Rusia”.
- 6 August, 1913 - "Întreaga zi a fost dedicată transportului local."
- 7 August, 1913 - "Am adus primele barje umplute cu prizonieri. De pe malul opus am adus Cavaleria Română - Roşiori. Am împins de fiecare dată 3 barje umplute cu 350 de cai cu oameni şi echipament fiecare."
- 12 August, 1913 - "Zi record, am adus 30 de barje pline între Bechet şi Rahova."
- 13 August, 1913 - "Am terminat de trecut toate materialele militare din Bulgaria în România. Am fost felicitaţi de comandantul garnizoanei Bechet.”
Istoria, o „afacere” nerentabilă
Toate aceste cuvinte legate de destinul navei par a fi luate de vânt… Nava „Cetatea”, în ciuda valorii ei istorice, nu a primit nici măcar statutul de bun aflat în patrimoniul naţional. O expertiză întocmită chiar în această vară, de un reprezentant la Ministerului Culturii, dr. Carmen Atanasiu, dădea navei o ultimă lovitură.
„Concluzia raportului este că nava nu are valoare de patrimoniu. Este un raport de care aveam nevoie pentru a şti ce putem face mai departe cu nava”, a precizat directorul comercial AFDJ Galaţi, Ovidiu Cristoloveanu. Practic, în momentul de faţă se caută un evaluator pentru a vedea, măcar ca fier vechi, cât ar valora nava.
„Cetatea”… încurcă, a fost cârpită pe toate feţele, s-a montat chiar o motopompă pentru ca nu cumva, luând apă la bord, să se ducă la fund. Să fie destinul navei pecetluit? Nu cu mult timp în urmă, din informaţiile pe care le deţinem, o firmă austriacă şi-a manifestat interesul pentru a achiziţiona această navă, pentru a o reabilita şi folosi, eventual în scopuri turistice, la Viena, pe Dunăre.
Chiar şi în raportul AFDJ Galaţi se spune: „«Cetatea» este un candidat excelent pentru diverse funcţiuni ce ar putea ridica numărul de turişti şi mai ales pentru a clădi o identitate locală şi poate chiar un brand, un simbol, oriunde s-ar afla”.
Cât despre austrieci? „Asta e problema: toată lumea e interesată - nemţi, elveţieni, austrieci, dar până la urmă e vorba de băgat bani. Pentru a se recupera această navă costurile sunt uriaşe, iar când e vorba de bani, toată lumea dă înapoi… Nimeni nu investeşte din raţiuni sentimentale. Se caută o afacere, se caută un profit”, a mai arătat reprezentantul AFDJ Galaţi.
Aşa, la rece judecând, e nevoie de bani, mulţi bani pentru a salva această navă. Şi mulţi poate că ar considera, mai ales în aceste timpuri de criză, că a investi în nava „Cetatea” e un moft.
Nu ştiu ce criterii a avut în vedere inspectorul de la Ministerul Culturii când a considerat că nava nu are nicio valoare de patrimoniu. Dar ştiu că nava face parte, de facto, din istoria noastră şi din istoria Dunării. Şi, atunci, ce facem? Ne dăm istoria la fier vechi? Asta ce fel de „afacere” mai este?
Mai sunt posibilităţi
După toate discuţiile pe care le facem pe oportunităţile oferite de integrarea în UE, după tot ce se plănuieşte vizavi de beneficiile noastre ca ţară riverană a unui fluviu ca Dunărea, n-a trecut prin mintea nimănui că această navă ar putea face obiectul unei finanţări pe proiect?
Dar cine să-l facă? Expertul de la Ministerul Culturii care s-a spălat pe mâini, proprietarii navei, vreo autoritate locală? Din cauza atâtor moaşe a rămas „Cetatea” eşuată pe mal.
Nava „Cetatea” - parametri tehnici
Construită în 1903, la Şantierul Naval Turnu Severin, nava „Cetatea” are o lungime de 34,35 metri şi o lăţime de 4,82 metri. Propulsia era asigurată de două roţi cu zbaturi puse în mişcare de o maşină cu abur de 130 CP. Viteza medie a navei era de 15 km/h. Deservită de un echipaj format din 14 oameni, „Cetatea” era specializată în lansarea şi ridicarea geamandurilor.
Nava a fost reparată capital în 1980 la Şantierul Naval Orşova şi a fost în exploatare în perioadele 1903 - 1978 şi 1980-1982.
