O Dunăre răbdătoare

O Dunăre răbdătoare
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Trăim, ne mişcăm, visăm, plecăm şi revenim la malul apei. Romantismul ne-a trecut demult, rămân resorturile practice – faleză, aer, terase, role, hazul de adolescenţii profunzi care sprijină zecile de scări care duc pe malul apei. Trăim lângă Dunăre, ne mişcăm printr-un oraş al ei şi ne îndrăgostim neaşteptat, ca apele de maluri încă neumblate.

Industrial (foto 1)

„De pe Dunăre, oraşul este aproape la fel de urât ca văzut dinăuntrul lui”, şi-a explicat fotoreporterul demersul de a pleca de nebun cu barca. Demers pe care şi l-a sprijinit de o fotografie cu Dunărea industrială, înţepată de macarale şi îndemnând parcă să luăm viteză, că sunt locuri mai frumoase de văzut. Ok, aşa o fi, dar, Galaţi, ăştia suntem noi!

De-o masă (foto 2)

Nici gurile de canal – adevărate raiuri ale infecţiei - nu par să îi descurajeze pe gălăţenii care vor cu orice preţ recreere. „După o partidă de pescuit la undiţă, pe Faleză, pui de-o masă. Ce să prindă? "Obleţi, caras”, mă lămureşte un coleg. Neoficial vorbind, da, este ca şi cum ai mânca din veceu, dar cine se uită la amănunte e meschin.

La macara (foto 3)

Ce e drept, e drept! Nu suntem vreo Vienă sau vreo capitală, să ne uităm la poduri, turnuleţe sau alte şmecherii capitaliste. De pe Dunărea gălăţeană, poţi sigur să vezi cel puţin una dintre glumele municipalităţii la adresa noastră - macaraua uitată la Grădina Botanică. Caracalul ar fi mândru de noi, degeaba ne plângem.

No more „Libertatea”, ci Malnaş! (foto 4)

A plecat Libertatea - a venit (şi a rămas!) Malnaşul. Este vapor, stă pe apă, seara e romantic şi, pe deasupra, are şi bucătăria la el. Cum spuneam, Galaţiul este practic, merge pe esenţial – dacă este să iasă undeva seara, păi, să facă banii!

„Numai în caz de urgenţă” (foto 5)

Cocuţa nu este plaja noastră. Pe mal de Tulce, înmiresmata fâşie de nisip alb este printre puţinele locuri doldora de nostalgii. Resălbăticită după uitare, Cocuţa îşi scutură, aidoma cailor care îi pasc insulele de verdeaţă, coama de aur-nisipiu şi nu dă semnal telefoanelor mobile.

Din poveste (foto 6)

Reportaj în vreme de criză, spuneţi dumneavoastră şi vă întrebaţi: cui îi foloseşte? Dunărea nu are de ales, ea curge! Pe la Galaţi! De o grămadă de timp. Probabil îşi zice că şi-a găsit o albie urâţică la Galaţi, dar că cine are răbdare ajunge s-o cunoască. Şi să se îndrăgostească? Da, aşa cam ca prinţii şi prinţesele care-i plutesc pe undele izvorâte cândva din ţara de poveste a munţilor germani…

Citit 873 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.