Mâna sus cui i-e frică de stomatolog! Ei bine, eroul poveştii noastre a făcut carieră în stomatologie, dar recunoaşte că-l trec fiorii când trebuie să ia loc pe scaunul stomatologic.
Recent, l-am surprins în flagrant, pe Brăilei, sărutând o tânără brunetă. Era soţia! Familist înnăscut, s-ar fi însurat de la 18 ani dacă ar fi fost după el.
A împlinit deja 13 ani de căsnicie, nunta de dantelă, potrivit tradiţiei. Fiul mai are un pic şi-l depăşeşte în înălţime, iar calităţile de lider îl anunţă drept un politician mai bun decât tatăl lui - viceprimarul Nicuşor Ciumacenco.
Mai bine doctor, decât pacient
„Nu numai în copilărie, şi acum îmi este frică, în general, de doctori, norocul meu că nu am avut probleme cu dantura. Detartrajul mi-l fac singur, în oglindă”, ne-a mărturisit dr. Nicuşor Ciumacenco.
Până în clasa a V-a şi-a dorit să fie preot. Apoi, din cauza unor probleme de sănătate ale mamei sale, la care ţine enorm, şi-a dorit să devină medic. „A fost modul prin care am încercat să fac o lume mai bună... măcar din punct de vedere medical”, spune viceprimarul.
Şi-a dorit să fie chirurg, dar înainte de a da la Medicină a descoperit, asistând la operaţii la clinica din Cluj, că nu are psihicul suficient de oţelit. Întotdeauna a gândit mai mult cu sufletul decât cu mintea. Stomatologia i s-a potrivit.
El - olimpic la chimie, ea - olimpică la istorie
Bărbaţii preferă să „copilărească” până pe la 30 de ani. Nicuşor Ciumacenco a intrat în „jugul” căsniciei la 21 de ani, iar la 22 era deja tatăl lui Andrei-Cristian. Soţia viceprimarului, Renata, este notar public.
Nicuşor şi Renata s-au cunoscut în 1992, în Austria, într-o excursie organizată pentru olimpici. În noaptea de Revelion dintre ’94 şi ’95 s-au logodit, iar pe 28 iulie 1996 au avut nunta.
Renata s-a obişnuit încă din timpul facultăţii cu programul încărcat al soţului ei şi cu faptul că petrec puţin timp împreună. „Încercăm să fim o familie cât mai normală. Am mare noroc cu soţia, care mă înţelege, pentru că, dacă era altcineva, probabil că de mult mă părăsea. Pentru asta i-am mulţumit. Mereu glumesc spunând: tu eşti văduvă de la 30 de ani. Renata este factorul meu de echilibru. Sunt momente în care funcţia probabil că mi se urcă la cap şi ea are talentul de a mă aduce repede cu picioarele pe pământ”, spune viceprimarul.
Uneori Ciumacenco uită că funcţia impune un anumit protocol şi îl ia valul romantismului. Recent, l-am surprins sărutându-şi soţia pe geamul portierei de la maşină. „Uneori uit că sunt viceprimar şi că trebuie să fiu atent”, ne-a mărturisit vicele.
„Un politician mai bun decât mine”
Ziua de 25 decembrie 1997, în care a asistat la naşterea fiului său, Andrei-Cristian, a fost şi va rămâne cea mai fericită din viaţa vicelui. Băiatul poartă numele Andrei pentru că tatăl şi-a dorit mult să ducă mai departe numele bunicului. Cristian, al doilea nume, i-a fost dat de către doctoriţa de la maternitate, profesoara tatălui, pentru că a venit pe lume chiar de Crăciun. Băiatul este elev în clasa a V-a şi se anunţă deja un lider mai bun decât tatăl.
„Înainte de a fi viceprimar petreceam mai mult timp cu fiul meu, acum nu prea mai reuşesc. Am încercat să-l ţin departe de lumea agitată, dar oricât aş vrea, se află că e băiatul lui Ciumacenco. Încerc să fiu corect în ceea ce fac pentru că vreau ca băiatul meu să fie mândru de mine. Domnul primar a investit încredere în mine şi nu vreau să-l dezamăgesc”.
„Sunt convins că fiul meu va intra în politică pentru că are stofă de lider. De exemplu, eu trebuie să fiu foarte nervos pentru a lua decizii radicale. El este mult mai echilibrat şi cred că ar putea fi un lider bun. E firesc să fie varianta upgradată a tatălui şi a mamei lui. Mi-ar plăcea să aleagă tot PSD”, spune vicele.
Vis peste 30 de ani
Cum se vede Nicuşor Ciumacenco peste 30 de ani? „Mi-e greu să vă spun cum mă văd şi peste trei ani. Regret că există aşa o presiune, unii mă văd viitorul primar, altora nu le convine acest lucru. Pot să vă spun cu siguranţă că nu-mi doresc în mod deosebit să fiu primar, am mâncat, cumva, pâinea asta în ultimele luni şi ştiu că înseamnă foarte mult, e greu să împaci pe toată lumea, să faci atâtea lucruri câte ai vrea”.
„Eu în mod sigur vă spun că peste 30 de ani, dacă mai trăiesc, voi fi pensionar. Pe la 50 de ani îmi doresc să mă retrag din viaţa publică, din afaceri, să-l las pe băiat să le ducă mai departe, iar eu cu Renata să vizităm cât mai multe ţări”.
„Visul meu este să am o casă în Italia, în Toscana. Peste 30 de ani, probabil că eu şi Renata ne vom împărţi existenţa între Galaţi şi locul unde vom avea casă”. Aşa să fie!
